Cu o lună în urmă, pe 28 ianuarie, scriam aici un articol prilejuit de aniversarea celor 80 de ani pe care-i împlinise Ion Hobana la 25 ianuarie.
Iată că acum mă văd în faţa foii albe şi alb e totul în jur, un alb care a înghiţit copaci, clădiri, oameni, şi, aşa cum afară nu văd nimic din ce înseamnă oraşul, nici pe foaia din faţa mea nu văd nimic din ce-ar însemna viaţa unei pagini scrise, de parcă Ion Hobana ar fi plecat şi ar fi luat cu el şi ideile, inspiraţia, concentrarea, motivaţia şi tenacitatea...
Săptămîna trecută a fost o săptămînă grea pentru cei implicaţi în ceea ce se cheamă, nu ştiu cu cît suport real, „mişcarea SF românească“ (dubiul meu e în legătură cu „mişcarea“, nu cu SF-ul). Săptămîna trecută şedinţele cenaclurilor Helion şi ProspectArt i-au fost dedicate, emisiunea Exploratorii lumii de mîine (Radio România Cultural, realizator Ştefan Ghidoveanu) din 26 februarie i-a fost de asemenea dedicată.
Da, Ion Hobana a plecat dintre noi. Este un fapt. Va trebui, de-acum, să trăim fără el, să facem reviste, cărţi, să le scriem şi să le comentăm, să facem lansări fără el. Va trebui să învăţăm asta. Ion Hobana a plecat luînd cu el multiplele-i personalităţi şi, aşa cum zicea Cătălin Badea-Gheracostea, la ora asta nu există nimeni care să-l poată înlocui pe deplin. Va trebui ca mai mulţi să-şi asume înlocuirea maestrului pe cîte o latură a activităţii sale pentru ca totul să poată merge înainte.
Cine vor fi aceştia? Aş spune că nu contează acum foarte mult. Aş spune că tocmai asta ar fi de evitat acum, să înceapă alegerile, validările, binecuvîntările...
Oricine îşi poate asuma ceva din activităţile cu care Ion Hobana umplea şi dădea formă sefeului românesc. Numai scrisul lui nu-l poate suplini nimeni...
Putem să vorbim la lansări acolo unde, în mod normal, ar fi fost invitat el să vorb
