Notă pentru judecătorii Curţii Supreme: Dan Voiculescu nu a fost „informator" sau „colaborator" al Securităţii! El este însuşi chipul Securităţii şi nici un verdict nu poate amâna sau nega acest adevăr.

Dan Voiculescu a reuşit câteva performanţe care, în context românesc, pot fi considerate remarcabile sau chiar excepţionale: cine a avut vreodată curiozitatea să răsfoiască ziarul-portavoce al trustului său media va fi dat peste o serie de dosare consistente ale Revoluţiei. Fapt cu atât mai remarcabil cu cât, pentru Voiculescu, Revoluţia nu a existat: decembrie 1989 l-a prins în funcţia de director al celebrei „întreprinderi de comerţ exterior‘‘ a Securităţii, Crescent, şi acolo a rămas până în 1992. În '90, canadienii aduşi de statul român să dea de urma conturilor lui Ceauşescu au cerut arestarea lui Voiculescu. Statul român a ales să-i concedieze pe canadieni. În 2008, Parlamentul României a ajuns la concluzia că realitatea este prea complicată şi a hotărât demiurgic să o simplifice decretând ceea ce este şi ceea ce nu este - în cazul amintit, că Ceauşescu nu a avut conturi.

Imediat după Crescent apare Grivco, care începe să facă de toate, de la comerţ exterior la energie şi televiziune, astfel încât astăzi Voiculescu deţine - a se slăbi cu transferul acţiunilor către fiice! - cel mai mare trust media din România, pe care l-a folosit ca instrument de presiune pentru a-şi promova interesele politice şi de afaceri şi ca armă împotriva adversarilor (Sinteza Zilei este singura emisiune din lume care îndeplineşte un singur scop, seară de seară, neîntrerupt de peste cinci ani: îl înjură pe Băsescu).

În 2004 şi 2008, Voiculescu se alege, sub umbrela PSD, deci cu o legitimitate democratică şubredă, în Senatul României. Dacă schema USL funcţionează, Voiculescu are toate şansele să fie primul cetăţean care ajunge al doilea om în stat (preşedintele Senatul