Pentru că Executivul îşi asumă noul Cod al Muncii, opoziţia a conceput un plan cu trei căi de atac. Prima, moţiunea de cenzură. Ultima şi cel mai greu de realizat, adoptarea unui alt proiect de lege.
Depunerea unei moţiuni de cenzură a fost anunţată aproape simultan cu decizia adoptării Codului Muncii prin procedura asumării răspunderii. Cum aritmetica parlamentară nu oferă opoziţiei prea multe speranţe că ar putea strânge suficiente voturi pentru a dărâma Guvernul Boc, a fost concepută a doua cale de atac: sesizarea Curţii Constituţionale. Concret, parlamentarii Uniunii Social-Liberale nu vor depune amendamente la proiectul guvernamental, conform procedurii, ci vor semna o sesizare, în care vor invoca, printre altele, îngrădirea dreptului la negocieri colective şi la greve.
Dacă CCR dă câştig de cauză opoziţiei, liderii USL vor clama victoria lor asupra Cabinetului Boc şi-şi vor promova şi mai abitir propriul proiect de Cod al Muncii. Doar că, surpriză, proiectul USL este în proporţie de 80% identic cu cel deja depus de Guvern.
Contestări mai mult verbale
În ciuda declaraţiilor acide şi a valurilor de critici aduse Codului Muncii conceput de Executiv, parlamentarii opoziţiei au luat cu „copy-paste" aproape 80% din articole. Adică, şi multe dintre cele aspru criticate în duet cu sindicaliştii.
De pildă, în proiectul USL sunt nemodificate prevederile referitoare la perioada de probă (cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi, respectiv, 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere).
Nemodificată este şi reglementarea prin lege specială a negocierii şi încheierii contractelor colective de muncă. Parlamentarii opoziţiei au păstrat însă din legea în vigoare articolele referitoare la încheierea contractelor colective la nivel de unitate, de ramură şi la nivel naţional, precum şi la efectele pe care le
