Se ştie că Marin Preda a fost pentru cititorii săi o instanţă morală, o conştiinţă. Pur şi simplu, scriitorul inspira încredere şi siguranţă, iar Alex Ştefănescu scrie în "Istoria..." domniei sale că: "În 1980, când Marin Preda a murit pe neaşteptate la numai 58 de ani, mulţi români au simţit că au rămas singuri". Prozatorul a fost preocupat adânc, a cunoscut, a investigat şi nemurit literar lumea ţărănească de altădată asupra căreia se proiectau atributele moralităţii, ale curăţeniei sufleteşti, ale înţelepciu­nii. Marin Preda îl întruchipase pe Ilie Moromete, fapt care l-a responsabilizat în ochii pu­blicului cititor. El, scriitorul, devenise apt şi dator să delimiteze competent şi detaşat binele de rău. Gândirea sceptică a celor puţini care au limitat talentul lui Preda doar la reflectarea ambianţei rurale a fost infirmată clar şi convingător de romane aşezate în afara spaţiului moromeţian, precum "Risipitorii", "Intrusul", "Cel mai iubit dintre pământeni".

Prima ediţie a romanului "Risi­pitorii" a apărut în 1962 şi a fost o mare surpriză pentru cei care, cum spuneam, îl cantonaseră pe Marin Preda exclusiv în universul său autobiografic ţărănesc. Autorul s-a smuls acelui spaţiu printr-un gest puternic, deliberat, livrându-şi fiinţa şi scrisul lumii citadine. Povestea risipitorilor se desfăşoară aproape în întregime la Bucureşti, în prima parte a anilor ‘50. Intenţia declarată a lui Preda în ce priveşte scrierea acestei cărţi a fost să comunice impresiile sale asupra vieţii contemporanilor. Romanul "Risi­pitorii" nu este autobiografic, dar nici autorul nu este un simplu cronicar al timpului său. Personaje animate de pasiuni şi de ambiţii trăiesc în interio­rul câtorva sute de pagini ce întregesc un roman scris în trei versiuni şi tot atâtea editări. Marin Preda mărturisea în cadrul unui se­minar de literatură, reprodus în revista Contemporanul (1962): "M