Brâncuşi. Amicii şi inamicii

de Petre Pandrea, Editura Vremea, 2010

S-au împlinit, pe 21 februarie, 135 de ani de la naşterea celui mai important sculptor născut în România, Constantin Brâncuşi. Craiova, al cărei muzeu deţine câteva dintre operele sale, nu se omoară să-l omagieze, mai preocupată să-şi arate podoabele incapacităţii de a-şi asuma o tradiţie. Critica europeană şi mondială a salutat în secolul XX apariţia unui nou fenomen cultural în opera dăruită lumii de artistul de geniu din Hobiţa Gorjului. Arta sa a înrâurit opera unor artişti de seamă, Henry Moore, Viani, Beotti, după ce o vreme a ucenit el însuşi la şcoala lui Rodin. Editura Vremea a reuşit să publice în ultimii ani fabuloasa monografie „Brâncuşi“ a cărturarului şi omului de

înaltă ţinută morală Petre Pandrea, originar din Balşul Romanaţiului. Numai un oltean şcolit în Europa putea să înţeleagă rafinamentul şi statura artistului care a schimbat sculptura mondială în secolul trecut. Ca unul care a studiat dreptul, dar şi artele plastice, la Berlin, Paris, München, Roma, Pandrea a fost un apropiat al lui Brâncuşi, artistul român cel mai avansat în căutările artistice ale secolului XX şi, din cât se poate prevedea, şi ale secolului XXI. După ce editura a publicat „Amintiri şi exegeze“ (estetica lui Brâncuşi) şi „Pravila de la Craiova“ (etica lui Brâncuşi), a sosit vremea restituirii ultimei părţi a uriaşei monografii pandriene dedicate sociologiei celui pe care îl numea „erou al muncii, şef de clan şi moralist stoic“. În volumul de faţă, Pandrea reia o parte dintre amintirile sale cu Brâncuşi, pe care l-a vizitat frecvent la Paris, în atelierul său, dar accentul este pus pe statura culturală a artistului, ca şi pe felul în care a fost receptat ca om de cultură în mediile româneşti şi pariziene. Cu o devoţiune neîntrecută poate decât de acribia şi tenacitatea cu care dezvăluie im