Om cu avere impresionantă, făcută nu se ştie exact cum, Silviu Văduva şi-a dorit cu orice preţ – o slujbă la stat. Una modestă, care nu se potrivea deloc cu ceasul său de 50.000 de euro. Ca şef de Vamă, la Ploieşti, ar fi câştigat – pe hârtie – suma asta în vreo doi ani şi jumătate..

Syda Ionescu, fiul domnului „Bebe”, cel care a aranjat, ca director la FPS, cele mai spectaculoase privatizări în favoarea unor investitori „strategici”, precum dl Nicolae (care, drept recompensă, l-a şi luat, un timp, în slujba lui) este şi el un băiat care nu ducea grija zilei de mâine. Banii lui tata îi asigurau un trai super–decent – inclusiv cheltuielile de club – pentru o perioadă îndelungată. Totuşi, a fost gata să jertfească Bamboo în favoarea unei funcţii modeste, de consilier economic la ambasada României din Paris, după ce o bună perioadă (câteva luni!) şi-a pus ceasul să sune dimineaţa ca să ajungă la slujba de consilier al ministrului Videanu, pe care nu dorea să-l dezamăgească. Cam la fel şi cu fiica doamnei Pârcălăbescu, fostă secretar de stat la acelaşi minister al aceluiaşi ministru binevoitor cu tânăra generaţie, Videanu, pe care o mamă ambiţioasă a trimis-o departe, tocmai în Uruguay, să trudească la ambasada din Montevideo, pe câteva sute de dolari, pe când acasă nici nu s-ar fi sculat din pat pentru suma asta.

Să nu o omitem de pe lista acestei tinere generaţii realiste şi conştiincioase pe însăşi fiica preşedintelui, care a renunţat şi ea la o agreabilă carieră de manechin şi la viaţa palpitantă de noapte a Capitalei, pentru a se înhăma diurn la căruţa unei incomode cariere de europarlamentar – cu supliciul participării la şedinţe, cu chinuitoare speec-uri în plen şi cu calvarul navetei Bruxelles – Bucureşti. E drept, EBA are şi ceva beneficii materiale, veniturile de europarlamentar fiind ceva mai consistente decât modesta leafă de la LUXTEN din care şi