Iar am avut un vis!…Se făcea că s-a anunţat dispariţia actualul guvern. Cum sunt visele, parcă eram gol, în cadă şi am ieşit aşa, în stradă, să dau vestea. Femeile au exclamat „Ooo!!!” Nu ştiu de ce: de ceea ce am spus eu sau de ce au văzut ele? O băbuţă (măicuţă?) m-a apostrofat: „Bine, maică, abia acum ? Abia acum ieşi în calea mea ?” S-a adunat lumea, ca la balamuc…
Un tinerel, aşa, mai verde (la faţă, probabil de frig) rosti: „Ce ne spui dumneata, e cool !” „Şi ce ne arată, e tot ce ne-a mai rămas!”, adaugă o ţaţă. „Arată bine, că am rămas cu toţii în fundul gol!”, completă un bătrânel subţirel şi chel, băut niţel. Când un poliţist m-a interogat dacă am acoperire în ceea ce spun, abia atunci mi-am dat seama că sunt gol şi m-am dat…de gol!
Mi-a dat cascheta, să mă acopăr…
Visul a continuat, delirant. Eram la pompe funebre, unde toţi comentau că a murit guvernul şi pregăteau coroane, cu panglici scrise: „Regrete eterne, că nu s-a întâmplat mai demult!”; „Nu te vom uita! La ce ne-ai făcut!”; „Sincere condolanţe celor care au (mai) rămas în urma ta!”; „Veşnică pomenire (de rău!)”; „Îţi vom păstra o grea amintire (moştenire?)!”; „Nici un guvern nu e etern!” Şi ultima, mai tare ca toate: „Vine Paştele, să nu faci precum Isus. Cristos a-nviat!”
În momentul acela, nevastă-mea a deschis televizorul şi m-am trezit. La Tv, vorbea Boc… Degeaba m-am culcat la loc. Visul dispăruse. Guvernul, nu.
Iar am avut un vis!…Se făcea că s-a anunţat dispariţia actualul guvern. Cum sunt visele, parcă eram gol, în cadă şi am ieşit aşa, în stradă, să dau vestea. Femeile au exclamat „Ooo!!!” Nu ştiu de ce: de ceea ce am spus eu sau de ce au văzut ele? O băbuţă (măicuţă?) m-a apostrofat: „Bine, maică, abia acum ? Abia acum ieşi în calea mea ?” S-a adunat lumea, ca la balamuc…
Un tinerel, aşa, mai verde (la faţă, probabil de frig) rosti:
