Ioan Cătălina (75 de ani) din satul Stănija, judeţul Hunedoara, a străbătut toată viaţa văile în căutarea aurului, continuând o tradiţie de familie. Hunedoreanul a obţinut autorizaţia oficială care îl certifică drept „căutător de aur“ în 2005.

Dorinţa hunedoreanului Ioan Cătălina din satul Stănija de a continua o tradiţie veche de mii de ani l-a făcut să trecă peste orice obstacol birocratic. Şase ani a bătut la uşile instituţiilor române pentru a obţine dreptul de a căuta aur. A reuşit în 2005 devenind primul căutător de aur autorizat din România. Astăzi, la 75 de ani, bătrânul din satul Stănija reuşeşte să adune circa 30 de grame de aur pe an. O face cu un singur scop: aceea de a păstra o tradiţie moştenită din generaţie în generaţie. Meseria a deprins-o de la bunicul său, iar, pentru extracţia aurului din minereuri, Cătălina foloseşte utilaje proprii.

Plăteşte statului român circa 2.000 de lei taxă, iar investiţia în utilaje l-a costat cam 30.000 de lei. „Bunicul meu avea autorizaţie. Nu a furat un gram de aur aşa cum făceau alţii pe vremea aceea. Căra sute de kilograme de minereu în spate şi apoi îl bătucea. Aduna aurul şi, când avea aşa cam cât o alună, îl vindea la o bancă din Abrud. Primea ceva bani şi mercur pentru a putea prelucra concentratul aurifer. Cu banii cumpăra grâu, opinci şi dulciuri", povesteşte bătrânul. Un aspect important al procesului de căutare al aurului a fost şi să înveţe să deosebească aurul de calcopirită, denumită şi „aurul proştilor". „Este numit astfel deoarece străluceşte mai tare decât aurul, însă nu are nicio valoare", explică Cătălina.

Cu toate acestea, hunedoreanul susţine că nu oricine se poate ocupa de această activitate. „Este esenţială binecuvântarea preotului, pentru că aurul este învăluit cu necuratul şi îţi poate lua minţile. Numai o persoană credincioasă şi cu sufletul curat rezistă tentaţiilor", susţine