În România, sinonim pentru \"ţap ispăşitor\" este Acarul Paun. În realitate, acest personaj chiar a existat.
Acarul, adică muncitorul feroviar Ion Păun, a fost considerat singurul vinovat pentru o ciocnire între două trenuri, pe linia Ploieşti - Buzău, în data de 4 iulie 1923. Trenul accelerat 701 Bucureşti - Chişinău s-a ciocnit în gara Vitileanca (azi Săhăteni) din judeţul Buzău de un tren mărfar care staţiona. Numărul morţilor a fost 66, iar al răniţilor - 105. Primele cercetări ale autorităţilor au stabilit, evident, vina personalului din staţia CFR Vitileanca. Şeful gării lipsea de la serviciu în momentul accidentului. Era pasager chiar în trenul accelerat şi, fiindcă a fost grav rănit, i s-a trecut cu vederea vina. Aşa că nu mai ramânea decât un singur ţap ispăşitor, celălalt angajat, acarul Ion Păun, omul care schimba macazul. Păun a făcut, evident, puşcărie! A primit până la urmă despăgubiri, dar după moarte!
De obicei, când corupţia explodează în societatea românească, se aplică aceeaşi soluţie de fiecare dată: e identificat un Acar Păun care este găsit vinovat de tot. Urma scapă turma! În felul acesta, nemulţumirea publică este deviată, toată lumea se uită spre cel indicat drept vinovat şi se aşterne tăcerea. Greu este numai până este găsit obiectul dispreţului şi al oprobriului public. Odată identificat acesta, problema este rezolvată. De la inundaţii până la creşterea preţurilor, de la scăderea nivelului de trai până la accidentele de circulaţie, e vinovat Acarul Păun, acest panaceu al problemelor publice. Un exemplu clasic de manipulare publică, după cum o demostrează şi Bogdan Teodorescu în lucrarea sa de doctorat. Acest scenariu se tot derulează şi în aceste zile legat de corupţia endemică ce subjugă România. Avem o corupţie, ce facem cu ea? Noroc că s-a găsit un vinovat sui-generis în persoana lui Sorin Blejnar, pe care nu ştiu
