De când sare peste obstacole, un adolescent de 18 ani a scăpat de obsesia jocurilor, are energie la orice oră şi a învăţat să gândească mai limpede. Sursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCU
1 /.
Au sărit pe un copac de la Teatrul Naţional Bucureşti până i-au tocit scoarţa. În drum spre liceu se mai caţără pe câte un zid când nu au ghiozdanul prea greu, iar la şcoală s-au plictisit de colegii care îi pun mereu să facă tot soiul de giumbuşlucuri pe coridoare.
Inventat de francezul David Belle în anii ’90, parkourul, adică străbaterea unui traseu cât mai eficient posibil, a strâns o mulţime de adepţi şi în România. Numai în Bucureşti, comunitatea numără în jur de 200 de membri.
MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Cum să scapi de lumea virtuală
"Alţii sunt dependenţi de droguri, eu de parkour"
"S-au dat milioane de salturi pe copacul ăla", spune râzând Cristi Buşoi, în vârstă de 18 ani, elev la Colegiul Tehnic Energetic. Deoarece nu îi costă nimic, tinerii se antrenează pe oriunde apucă: pe Dealul Patriarhiei, în campusul de la Politehnică sau în parcul Tineretului.
Oriunde există un zid sau un obstacol. Cristi a început să facă parkour de la 14 ani, după ce un prieten i-a arătat câteva clipuri pe internet: "Se tot dădea cu capul de toate alea pe la mine şi m-a fascinat". La acea dată, Cristi era dependent de calculator şi de jocuri pe computer. În special, de "Counter Strike". Aşa că s-a apucat de parkour ca să scape de statul în faţa ecranului.
"Am făcut foarte multe sporturi, dar nu m-a atras niciunul la fel de mult. Eu sunt de mic foarte extremist, obişnuit cu întrecerea măsurii şi mi-a plăcut foarte mult. Nu am mai putut să mă las. Am non-stop energie. Alerg, obosesc, şi în cinci minute nu mai am nimic. A devenit un stil de viaţă", spune Cristi. "În timp ce alţii sunt dependenţi de dro
