Unde sunt zăpezile de altădată, ar putea să exclame şi cititorii şi jurnaliştii. Unde sunt anii cu tiraj de milion sau pe aproape? Unde e Clubul Român de Presă, una dintre cele mai puternice instituţii ale societăţii civile? Unde e piaţa ziarelor din vremea în care marile grupuri europene se chinuiau să pună un picior în România? Cu doar câţiva ani în urmă, Ringier era marele editor din regiune. Azi e aproape nesemnificativ!

Materialul despre tirajele ziarelor în 2010 este şocant. Circulaţia presei tipărite a mai scăzut cu 20-25% faţă de 2009. Şi s-ar putea să mai cadă. România nu are o reţea funcţională de difuzare. Este singura ţară din Uniunea Europeană în care difuzarea unui produs sau a unui document oficial pe întreaga suprafaţă nu poate fi realizată. Asta din cauza "spectaculoasei" privatizări a Rodipet, realizată în timpul guvernării Năstase!

O explicaţie a crizei de pe piaţa cotidienelor ar putea veni de la criza economică. Şi totuşi, sărăcia nu blochează circulaţia ziarelor. În 1990-1996, veniturile unei familii erau cu mult mai mici decât astăzi. Numărul celor care câştigă dublu sau triplu faţă de acei ani este totuşi enorm.

Unii încearcă să pună situaţia pe extinderea internetului şi în România. Şi această cauză poate fi socotită secundară. În primul rând că în multe alte ţări cu mai mulţi utilizatori de internet presa tipărită n-a cunoscut o cădere de proporţiile celei din România. Acolo, ziarele, chiar dacă au fost în situaţia unor pierderi de tiraj, nu au căzut într-atât încât să generalizeze vânzarea condiţionată. Oricât s-ar supăra cei de la "marele holding Adevărul", fără cei 3-5 euro cu care Dinu Patriciu împinge fiecare copie de ziar pe piaţă (adică o carte sau un DVD!) nu ar putea vinde mai mult de 15-20.000. Poate ceva mai puţin. Acum "Adevărul" speră să facă tiraj cu filmele celebrei Marilyn Monroe. La anul va trece la roman