Raspunsuri la scrisorile publicate in F. AS nr. 957

Raspuns la scrisoarea "Imi pare rau pentru ce am facut"

Draga Laura,

Am selectat foarte greu fragmentele din scrisoarea ta. Nu pentru ca este lunga, ci pentru ca este involburata, deconspirand o stare psihica si afectiva in care e greu sa se puna ordine. Ai dreptate cand spui ca iti place sa despici firul in sase si sapte; doar ca in cazul tau, ghemul s-a cam incurcat. Esti o fata inteligenta si reflexiva, cu remarcabila forta de observatie si analiza, dar numai in ceea ce-i priveste pe ceilalti. Portretul pe care i-l faci prietenului tau, de pilda, este remarcabil. In ce te priveste pe tine, insa, nemultumirea senzuala si sentimentala pe care le traiesti acut te impiedica sa te analizezi cu obiectivitate. Suferinta ta nu este in pat. Parerea mea este ca esti un caz tipic de "bovarism", o fata cu calitati morale si intelectuale - dar care in loc sa intre in viata pe linia principala, a intrat pe linia de plecare a marfarelor. Raul vietii tale nu este amicul tau, ci tu. Schimbarea de macaz de pe linia principala pe linia secundara ai facut-o singura. La cum gandesti si scrii, e inadmisibil sa nu faci o facultate. Oricat te-ai stradui sa-ti cultivi intelectul, profesia de functionara pe care o ai te va mentine intr-un perpetuu diletantism. Asta te roade: nerealizarea pe plan personal. Adevarata ta suferinta psihica este tanjeala dupa un nivel superior de existenta intelectuala. Foamea de comunicare despre care vorbesti nu poate fi stinsa cu apa chioara. In zona aceasta, nemultumirea ta este atat de profunda, incat obtureaza toate celelalte aspecte ale vietii. Sunt convinsa ca studenta fiind, relatia ta cu prietenul sectant s-ar fi repercutat altfel asupra ta. Ai fi avut mai multa independenta in a-ti judeca sentimentele, fara senzatia de servitute pe care o traiesti acum. Nu sunt deloc sigu