Deşi convingerea că „gratis” este viitorul preţului pe internet pare a se fi împământenit în rândul utilizatorilor, tot mai multe trusturi de presă cochetează cu ideea site-urilor cu conţinut online plătit. Cum se poate schimba cultura internetului, consolidată în jurul cuvântului „gratuit“? - aceasta este întrebarea ce macină astăzi din ce în ce mai multe corporaţii media.

Cine şi-ar dori să plătească pentru informaţiile gratuite de pe internet? Deşi pare o întrebare nefirească, tot mai multe publicaţii pun problema taxării conţinutului din ediţiile online. După ce a rescris istoria comunicării, desprinzându-se de clasicele, banalele tipărituri, şi a format în jurul său un crez temeinic în definiţia căruia nu poate lipsi atributul „gratuit", mediul online se confruntă astăzi cu o problemă pentru care încă nu s-a găsit soluţie: cum se cuantifică munca jurnaliştilor din spatele calculatorului? Citiţi şi: Audienţa ziarelor, cititori cu putere de cumpărare

Aritmetic, pare simplu: jurnalistul vinde, prin intermediul publicaţiei la care este angajat, o informaţie, fără să facă vreo diferenţă între literele aşternute pe hârtie şi cele care aleargă pe monitor. În realitate însă, matematica nu este simplă. Atunci când „generaţia Google" aşteaptă informaţii fără să pună problema costurilor şi atunci când „gratis" este atât de atrăgător, firesc şi, în plus, un agent de marketing excelent, taxarea internetului devine absurdă. În plus, „tradiţia www" spune clar: click-urile nu se plătesc! Cum se poate oferi, astfel, acelaşi produs, pe care îl găseai „la liber", cu bani? Cum ar fi să plătiţi pentru a citi acest articol?

Cât timp motoarele de căutare vor găsi alternative facile pentru a ocoli plata informaţiei, ori când analize similare, realizate de amatori, vor fi putea fi accesate gratuit, sursele credibile - dar plătite - devin cu greu atractive. În urma u