- Editorial - nr. 735 / 5 Martie, 2011 Marti seara, mi-a fost dat sa vad dealuri din Bahnea si Idrifaia arzand. Probabil ciobanii din localitatile respective au aprins vegetatia uscata, sa curete locul, iar focul nesupravegheat, manat de vant, s-a extins si, pe langa iarba uscata, ardeau si puietii de salcam sau alte specii forestiere importante pentru protectia solului impotriva eroziunii. Legal, asemenea actiuni de "igienizare" sunt interzise, mai ales daca in apropiere exista o padure, nemaivorbind de populatiile de fazani, iepuri etc. Veti spune ca ciobanii au legea lor, ca in regimul socialist au pasunat cu oile culturile agricole din fostele CAP, iar astazi procedeaza la fel, fara sa respecte nicio regula. De bine, de rau, traim intr-o democratie, cu legi care incep sa fie aplicate, asa ca cineva tot trebuie sa-i trezeasca la realitate, sa le interzica pasunatul pe proprietatea altuia. Am tot asteptat sa intervina Politia, dar denigrarile la care sunt supusi politistii in ultima perioada de catre guvernanti i-au facut si pe acestia sa nu se mai implice, mai ales ca le-a fost afectata grav credibilitatea in fata cetateanului. Mai mult ca sigur, se simte nevoia unui apostolat ecologic in satul romanesc, acolo unde se risipesc resurse energetice enorme si nimeni nu se incumeta sa faca putina lumina. Daca in mediul urban mai functioneaza niste organizatii care, din cand in cand, trag un semnal de alarma, in lumea satului, ajunsa un fel de hibrid ciudat, prin insusirea de catre cetateni a unor obiceiuri urbane nesanatoase, doar preotul satului mai poate tine cate o lectie de ecologie, dupa slujba de duminica sau dupa Vecernie. Concret. In zilele noastre, cand in tarile civilizate, cu un nivel de trai cu mult peste cel al romanilor, se cauta solutii alternative la inlocuirea combustibililor obtinuti din titei sau carbune, prin punerea in valoare a resurselor ener