Un lider paranoic, inconjurat de mercenari brutali si o armata slaba reprezinta ingredientele unui cocktail periculos care, foarte repede, poate conduce catre sacrificari in masa. Cam asa poate fi rezumata situatia din Libia. Astfel ca Occidentul este obligat sa se poarte cu manusi de catifea.

Sa fie Libia tara in care norocul i-a parasit pe revolutionarii arabi? Schimbarile de regim din Tunisia si Egipt au produs victime, dar, istoric privind, revolutiile de acolo nu au fost sangeroase si nici dramatice. In cele din urma, nu trebuie uitat ca aparatul de stat din tari precum Egipt, Siria sau Irak a fost cladit in anii '50, cu ajutorul URSS si chiar cu sustinerea nationalistilor germani fugiti din tara natala.

Au rezultat tari cladite pe experienta celor mai severe regimuri totalitare cunoscute in secolul 20, dupa cum analizeaza Deutsche Welle.

Prin urmare, este destul de surprinzator cat de repede au fost eliminate regimurile politice autoritare din Tunisia si Egipt. Acest lucru se datoreaza, partial, faptului ca liderii respectivi nu au stiut sa explice oamenilor de ce inca mai sunt la putere. In consecinta, regimurile s-au prabusit sub presiunea valului de tinerete care a protestat in strada.

Un paranoic fara scrupule

Libia este, insa, diferita. Unul dintre motive este acela ca granitele dintre vechiul regim si tinerii revolutionari nu sunt destul de clare. In plus, exista familii si clanuri, dintre care multe au fost sustinute de dictator, iar altele marginalizate. Moammar Gaddafi este un domnitor, care inca mai crede in misiunea sa ideologica. Poate fi paranoic, dar este destul de inteligent si total lipsit de scrupule incat sa continue lupta.

El este mult mai pregatit pentru o eventuala rebeliune masiva decat alti dictatori din zona. Timp de decenii, el a slabit intentionat pozitia fortelor a