ADRIANA BITTEL
Ceva de asteptat
Cu varsta am invatat ca natura isi vede de treaba ei, indiferenta la bucuriile si tristetile noastre. Ne place sa ne plangem mereu, iarna de prea frig, vara de prea cald, uitand ca va veni o vreme cand nu ne va mai fi nicicum. Subiect permanent de conversatie, vremea divizata in anotimpuri, cu placerile si inconvenientele lor, e buna, fiindca iti da mereu ceva de asteptat: prima ninsoare din an, topirea zapezilor, vantul caldut cu miresme, liliacul-teii-salcamii-caprifoiul acoperind duhorile orasului, zile de plaja, pepenii verzi si tot asa. Cu putintica rabdare, se vor duce acum si Babele, si campia va scoate aburi, ca-n Alecsandri. N-am nici o indoiala ca pomii isi vor da in curand drumul la muguri si ca vom scapa de hainele greoaie. Ca ne vom trezi in ciripeli si miorlaieli de mate in rut. Ca vor veni si diminetile glorioase, de mai, si torentialele dezlantuite. Cat e inca posomorat si ger, imi place sa ma gandesc la asta ca la o petrecere promisa, pentru care ai timp sa te gatesti si pregatesti.
GEANINA CORONDAN
Solutie de criza
Sa gonesti iarna e foarte greu - desi toti incearca sa se incurajeze, ba ca a venit primavara calendaristica, ba ca important e sa fie cald in suflet, iar la nivel mondial, disperarea i-a incoltit atat de drastic, incat unii vorbesc de gogorita aceea cu incalzirea globala. E greu sa alungi iarna. Eu, una, m-as oferi voluntar s-o conduc dincolo de granite, numai sa-si ia ramas bun cum scrie la carte, cu niste rasturnari de temperaturi, un vanticel prietenos si starea aia buna, linistita, uimita, de copil care descopera ca umbra se misca odata cu el. Si sigur ca da, in conditiile in care n-ar fi brambureala vamala care-a inlocuit emisiunile de divertisment. De ce ma gandesc sa ma ofer, sa intervin? Pentru ca iarna si cu mine suntem cunostinte vechi, c
