De aproape cinci decenii încoace, adică de la misterioasa ei moarte, Marilyn Monroe nu a încetat să fie în atenţia lumii întregi. „Câinii nu muşcă, numai oamenii o fac”, spunea Marilyn.
O actriţă strălucită, ascunsă în umbra unui „sex symbol”, mai mult senzuală decât frumoasă şi veşnic cu o expresie ingenuă pe chip, Marilyn este şi astăzi una dintre cele mai cunoscute şi mai bârfite personalităţi din lumea filmului.
S-au descoperit secrete, jurnale, obiecte şi fotografii de-ale ei, care mai de care mai interesante şi mai scumpe, unele vândute la licitaţie pe sute de mii de dolari... până şi Johnny Depp i-a cumpărat partenerei sale de viaţă o pereche de pantofi Ferragamo care i-au aparţinut cândva lui Monroe... Iar după ce a ieşit la iveală faptul că Marilyn deţinea o colecţie impresionantă de literatură, n-au întârziat să apară dovezile de stupefacţie ale jurnaliştilor: „Paginile erau uşor uzate şi conţineau adnotări, scrise chiar de Monroe!”. Cu alte cuvinte: „Starleta citea!”.
Un copil
Dincolo de toate acestea, dincolo de toate declaraţiile, filmele şi portretele ei, este foarte posibil ca Marilyn să fi fost exact aşa cum a descris-o Constance Collier şi mai apoi Truman Capote: un copil frumos.
În povestirea pe care a numit-o chiar aşa, „Un copil frumos”, Capote o citează pe domnişoara Collier: „... e ceva acolo. E un copil frumos. N-o spun în sensul evident al cuvântului - în sensul poate prea evident. Nu cred că e actriţă deloc, în nici o accepţiune tradiţională. Ceea ce are ea - prezenţa, luminozitatea, inteligenţa asta pâlpâitoare - nu va ieşi niciodată la suprafaţă pe scenă. E ceva atât de fragil şi de subtil, că numai camera de filmat îl poate surprinde. E ca o pasăre colibri în zbor: doar camera de filmat îi poate imortaliza poezia. Dar cine crede că fata asta e doar o altă Harlow sau o târfă, sau mai ştiu eu ce e nebun”.