Producţie de gaze naturale a Rusiei nu ţine pasul cu cererea. Motivul e simplu. Gazprom nu a investit suficient în tehnologie şi infrastructură, ambele de pe vremea URSS-ului, iar guvernul de la Moscova este încă foarte reticient în privinţa colaborării cu producătorii occidentali.
Rusia deţine cele mai mari rezerve de gaze naturale din întreaga lume, apreciate la 48 de trilioane de metri cubi. Asta înseamnă aproape dublu faţă de rezervele Iranului, pe locul doi în lume, şi un sfert din rezervele mondiale dovedite. Compania Gazprom, succesorul Ministerului sovietic al Gazului, deţine monopol peste 65 la sută din rezerve, pe întreaga infrastructură de transport, cu o lungime totală de 155 000 de kilometri, şi pe toate staţiile de comprimare gaze.
Rusia este al doilea mare producător de gaze din lume, cu peste 546 de miliarde de metri cubi (în anul 2009), pe locul doi după SUA, şi cel mai mare exportator de pe planetă. Exportul de gaze ruseşti şi-a atins apogeul în anul 2009, când mai mult de 206 miliarde de metri cubi au ajuns dincolo de graniţele Rusiei. De atunci, producţia de gaze a scăzut în Rusia cu 17 procente pe an, conform Oil and Gas Journal.
Rusia este şi un mare consumator de gaze. Pe plan intern, mia de metri cubi în consumul domestic costa în jurul a 16 dolari, iar în industrie se vinde cu puţin peste 24 de dolari. Ca o comparaţie, preţul fixat de Gazprom pentru Ucraina în 2010 şi Belarus în 2011 a fost la 250 de dolari, iar Danemarca a plătit 735 de dolari în 2007. În mod cert, consumul intern uriaş din ineficienta industrie rusească costă enorm.
Provocare majoră pentru compania Gazprom, care este un fel de stat în stat, îl reprezintă epuizarea resurselor din principalele câmpuri de extracţie (Urengoy, Yamal, Medvezh etc), cele mai multe dintre ele concentrate în Siberia. Gazprom deţine aproximativ o treime din rezervele mondiale
