Dl. Theodor Stolojan mă aşază în istoria biologică a PD, citând acum nostalgic dintr-un editorial al subsemnatului din anii '90 în care descriam PD-ul de atunci, condus încă de Petre Roman, încadrat strâns de Berceanu şi Băsescu, cam aşa: "PD este partidul-pisică, are mai multe vieţi. Dimineaţa zace lat, cu sânge pe bot, călcat de camion, seara îl vezi cum ţâşneşte deodată în patru labe, cu coada zburlită şi ochii lucind sălbatic". Vicepreşedintele PDL regretă vitalitatea din trecut a partidului, prin comparaţie cu blegeala autoreflexiv-moralistă actuală, pe care europarlamentarul Ungureanu o numeşte chiar depresie, partid-emo, "ne crestăm cu toţii, unde ne e tonusul?".
Dl. Theodor Stolojan mă aşază în istoria biologică a PD, citând acum nostalgic dintr-un editorial al subsemnatului din anii '90 în care descriam PD-ul de atunci, condus încă de Petre Roman, încadrat strâns de Berceanu şi Băsescu, cam aşa: "PD este partidul-pisică, are mai multe vieţi. Dimineaţa zace lat, cu sânge pe bot, călcat de camion, seara îl vezi cum ţâşneşte deodată în patru labe, cu coada zburlită şi ochii lucind sălbatic". Vicepreşedintele PDL regretă vitalitatea din trecut a partidului, prin comparaţie cu blegeala autoreflexiv-moralistă actuală, pe care europarlamentarul Ungureanu o numeşte chiar depresie, partid-emo, "ne crestăm cu toţii, unde ne e tonusul?".
