Sir Winston Leonard Spencer-Churchill, fostul premier al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord – iniţial, între 1940 şi 1945, ulterior, din 1951, până în 1955 – obişnuia, pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, să îşi înceapă dimineaţa, pe la ora 8.30, stând în pat.

Acolo i se aducea, pe o măsuţă specială, având în vedere că era un bărbat corpolent, micul dejun. Care nu începea cu o cafea, sau un ceai, ci cu un pahar de whisky, vag diluat, sorbit în timp, pe măsură ce citea presa şi corespondenţa secretă, referitoare la evoluţia confruntării cu forţele armate ale Germaniei, conduse de maleficul Adolf Hitler.

Churchill era sexagenar şi se mândrea cu cariera sa anterioară, de ofiţer britanic. Ca şef al executivului de la Londra, el se consulta cu capii armatei înainte de a lua o decizie majoră, iar aceştia aveau curajul să se opună unora dintre intenţiile sale, când era cazul, cum s-a întâmplat cu obsesia sa de a fi utilizate gazele toxice pentru luptă.

Actualul premier al Marii Britanii, David William Donald Cameron a studiat filozofia, ştiinţele politice şi cele economice la Oxford şi, la vârsta de numai 43 de ani, a devenit cel mai tânăr şef de guvern englez, din ultimii 198 de ani. Cabinetul Cameron fiind şi expresia primei coaliţii guvernamentale din Anglia, după încheierea ultimei conflagraţii mondiale.

Aflat în situaţia de a participa la o posibilă intervenţie militară aliată în Libia, alături de Statele Unite şi Franţa, David Cameron a avut parte de surpriza neplăcută de a citi în „The Independent on Sunday”, o scrisoare deschisă, semnată de cei mai respectaţi militari, cărora li s-au alăturat o serie de politicieni şi profesori universitari.

Aceştia solicită primului-ministru să redeschidă dezbaterea privind revizuirea Strategiei de Apărare şi Securitate (SDSR), finalizată în urmă cu cinci luni. @N_