Comportament În aşteptarea unor soluţii pentru problemele lor, românii s-au obişnuit să-şi strige nemulţumirile şi să critice, mai puţin să dialogheze. Socializarea pe fugă, superficială, a luat rapid locul dialogului calm şi prelungit. Agresivitatea verbală este tot mai prezentă, spun psihologii.
„Tehnic, dialogul presupune egalitatea între două persoane, iar regula spune că fiecare dintre actorii implicaţi are timpul său de exprimare, egal ca valoare cu al celuilalt", spune psihoterapeutul Cătălina Hetel. Numai că, în România de astăzi, prea puţini sunt cei dispuşi la un dialog real.
Psihologul Keren Rosner spune că a observat, în ultima perioadă, că persoanele implicate într-un presupus dialog îşi proiectează, în fapt, nemulţumirile, frustrările, neîmplinirile, dar fără să le pese ce au de spus interlocutorii. „Se aud, dar nu se ascultă. Agresivitatea verbală este tot mai prezentă.
Centrarea pe sine, criticile, multitudinea de fraze ce încep cu «Eu...», blamarea - toate sunt modele care au ajuns să substituie dialogul", explică specialistul în comportament uman.
Totuşi, psihologul Keren Rosner nu pune acest fenomen pe seama perioadei comuniste. „Mai există influenţe vagi asupra persoanelor formate în acele timpuri, dar nu perioada comunistă afectează negativ calitatea dialogului. Poate încă se păstrează o reticenţă privind exprimarea ideilor."
Keren Rosner afirmă că în perioada comunistă stilul de dialog era încărcat de suspiciune, de autocenzură, de aluzii. Acum, este presărat de formule prescurtate, frânturi de fraze, expresii indecente şi conotaţii sexuale. De vină sunt „valorile" promovate de societate.
Specialiştii spun că odată cu schimbarea preocupărilor cotidiene ale oamenilor, timpul care era alocat în trecut pentru dialoguri elevate şi argumentate se diminuează.
Schimbări în cultu