Vizita comisarului european pentru agricultură, Dacian Cioloş, în SUA a fost o iniţiativă meritorie a Comisiei Europene. Parteneriatul strategic UE-SUA poate dobândi substanţă, iar acest instrument bilateral are potenţial şi în cazul unor teme sensibile.

Interesele UE şi SUA în domeniul agroalimentar au destule puncte critice, atât în comerţul internaţional, cât şi în ceea ce priveşte politicile agricole.

Călătoria românului Dacian Cioloş în America a avut loc după ce Comisia a lansat câteva opţiuni despre noua Politică Agricolă Comună (PAC), deschizând calea dezbaterii bugetare pe acest subiect, iar Congresul SUA pregăteşte noua Lege a fermei. În plus, un subiect la ordinea zilei este securitatea alimentară şi criza pieţelor agricole, evoluţiile preţurilor la produsele agroalimentare.

Pe fondul memoriei crizei alimentare, din 2008, în SUA se discută insistent despre efectele crizei curente şi ce ar trebui întreprins în perioada următoare. Chiar în timpul când comisarul Cioloş se afla dincolo de Ocean, presa americană a mobilizat experţi din universităţi şi centre de analiză pentru a răspunde la întrebarea dacă "în lume se produce destulă hrană?".

Tim Searchinger, cercetător la Princeton, avertiza asupra interdependenţelor între diferite ramificaţii ale crizei, precum cea agricolă şi cea energetică, de multiplele aspecte generate de creşterea cererii sau dezastrele naturale în arii cu mare potenţial de producţie agricolă. Gravitatea situaţiei constă şi în aceea că o criză a hranei poate deveni o succesiune de crize, dacă dezechilibrele de piaţă se menţin, iar competiţia pentru sursele energetice continuă să afecteze producţia hranei şi piaţa agroalimentară. Se dovedeşte şi că promisiunile guvernelor în privinţa gestionării pieţelor globale sunt neonorate în multe domenii, atât timp cât instrumentele create încă fac posibilă contagiun