Legitimitatea avortului în baza dreptului de a dispune de propriul corp

Dacă un medic ar scăpa voit sau din imprudenţă pe jos o eprubetă care conţine un ovul uman şi milioane de spermatozoizi, nu înseamnă că a comis un omor… Dacă un profesor la Facultatea de Medicină ar decide să sacrifice la cursurile sale sute de ovule umane fecundate în prealabil pentru a explica, să spunem, studenţilor o temă anume, nu înseamnă că este vinovat de genocid. Sau lucrurile nu stau aşa?

În societate apar în permanenţă teme considerate de unii controversate, precum cea asupra avortului, care suscită dezbateri şi polemici, de multe ori aprinse şi care pot polariza publicul. O democraţie se maturizează însă, în timp, ca urmare a acestor dezbateri, mai ales în măsura în care acestea se duc cu agumente raţionale, etice, principiale, juridice şi într-un sprit de respect reciproc din partea celor care susţin diverse puncte de vedere. Violenţa de limbaj şi atacurile la persoană nu aduc unei cauze vreun avantaj pe terenul discuţiei de fond şi vorbesc mai mult despre “slăbiciunile” persoanelor care apelează la ele, nu despre ţintele lor.

Cum drepturile omului reprezintă acel cadru principial, etic şi juridic care dă, într-o democraţie, legitimitate deciziilor şi raportării noastre la lume şi la semeni, ele sunt reperul de la care îmi revendic argumentaţia de mai jos. Sunt de părere că deciziile, mai ales cele politice, care privesc indivizii şi societatea trebuie subsumate acestui cadru. Dar ele trebuie însoţite de dezbateri pentru a se da o şansă examinării detaliilor şi implicaţiilor acestora pentru viaţa fiecăruia dintre noi şi pentru ca societatea, în ansamblul ei, să înţeleagă temeiurile pentru o abordare sau alta.

Corpul meu, Decizia mea

Articolele unor editorialişti de pe platforma Vox Publica, Alin Fumurescu şi Florin Puşcaş au sugerat în editorial