După jumătate de oră de discuţie cu un „depozitar“ mi-am putut da seama de dimensiunile uriaşe ale evaziunii fiscale din România.
Interlocutorul meu, un tânăr de 35 de ani, este proprietarul mai multor depozite de produse alimentare şi băuturi, dintr-un oraş de provincie. Rulează circa un milion de euro anual. În acte. În realitate, rulează peste două milioane de euro. Cea mai bine vândută marfă este şi cea mai ieftină. Branduri de băuturi de care nu aţi auzit niciodată. Coniac la câţiva lei sticla de doi litri, bere, vodca, toate produse în fabrici fantomă, de care nu a auzit nimeni, poziţionate în satele şi comunele patriei.
Cum se desfaşoară afacerea: Depozitarul face comandă de 50 de baxuri de coniac. Producatorul îi livrează 20 de baxuri cu factură şi 30 fără. Pe cele 30 de baxuri fără acte, producatorul nu mai plăteşte statului 24% reprezentând TVA . Acest procent se împarte între producator şi comerciant. Aşa încât, la recepţia mărfii, fiecare câştigă câte 12%, bani care ar fi trebuit să ajungă în vistieria statului. Businessul merge strună. L-am întrebat dacă nu îi este frica de Fisc. „Nu am de ales. Am intrat în horă, trebuie să joc. Absolut toată marfa de pe piaţa este achiziţionată de comercianţi fără factură. Dacă aş cumpăra baxurile de coniac facturate, concurenţa care vinde aceeaşi marfă fără acte, m-ar spulbera de pe piaţă în câteva zile.
Toţi producatorii vând marfa fără acte şi dau şpagă autorităţilor. Comerciantul cumpară, la rândul său, fără acte şi dă şpagă autorităţilor care vin în control. Toată lumea e mulţumită", mi-a marturisit depozitarul. De frică, a încercat să se lase de acest „sport". Să lucreze legal... În numai două luni, a pierdut 20.000 de lei şi a riscat falimentul. Linii de credit la bănci, familie, cheltuieli... „Sunt în linia întâi. Trec gloanţele pe lânga mine, dar merg la risc. Nu ai cum să rezişti pe piaţă dec
