“Integritatea nu este o modă, integritatea este un mod de viaţă”, le-a reamintit Monica Macovei, colegilor de partid, sâmbătă, în timpul Congresului Consiliul de Coordonare al P.D.-L. Votul dat, ulterior, contra criteriilor de integritate dovedeşte că integritatea este percepută dacă nu un moft al unor intelectuali, cel puţin o decizie de pe urma căreia partidul poate avea serios de pierdut în contextul în care alege să fie integru într-un mediu politic în care, de la stânga la dreapta, lupta anti-integritate este o dovadă de perspicacitate, de forţă politică.
Cui i-a dat, însă, Consiliul Naţional de Coordonare al P.D.-L. votul de blam, prin decizia de sâmbătă? 1. Doar grupului reformist Macovei - Preda - Voinescu (care a venit cu propunerea introducerii criteriilor de integritate în partid)? 2. Şi lui Traian Băsescu (susţinător al celor trei, preşedintele fiind cel care colaborase cu fiecare dintre ei în parte, înaintea intrării lor în P.D.-L.)? Această ipoteză prinde un contur mai clar dacă luăm în calcul şi declaraţia lui Traian Ungureanu, făcută la finalul şedinţei, potrivit căruia “Nu trebuie să intrăm în campanie cu un partid rupt de Băsescu”. 3. Inclusiv partidului însuşi?
Poate că nu numai prima, ci şi a doua variantă au fost luate în calcul când probabil s-a negociat, ante-factum, votul negativ pe care urmau să-l primească acele criterii de integritate ce trebuiau să modifice statutul P.D.-L. şi puteau să-l diferenţieze net de restul scenei politice româneşti, cu un câştig de imagine poate nu imediat, e adevărat. Nu este exclus, însă, ca, prin ricoşeu, să se ajungă, în afara calculelor politice, şi la cea de-a treia variantă, a autoacordării votului de blam. Pentru că problema nu o reprezintă, în ochii opiniei publice, a electoratului, divergenţa şi polemicile iscate de opiniile diferite legate de derogarea de la
