Partidele sistemice sunt incapabile de reformare. Să nu ne trezim din pricina asta cu mari surprize în 2012 din partea celor din marginea sistemului.

Cu părere de rău, constat că scepticismul meu în ceea ce priveşte capacitatea partidelor noastre de a se auto-reforma, contribuind astfel la reforma structurală a câmpului politic şi a vieţii politice băştinaşe, s-a mai verificat o dată. Reunite la sfârşitul săptămânii, principalele structuri colective de conducere ale PDL au respins voios adoptarea criteriilor de integritate sau, mă rog, le-au amânat sine die. Gândul că totuşi Congresul este forul suprem de conducere şi acolo „gruparea reformistă" ar putea să introducă chestiunea pe agendă nu are sens. Pe de-o parte, congresele PDL, de când era PD, sunt disciplinate, cum disciplinate sunt şi celelalte forme de alegeri interne, fapt vizibil la alegerile din teritoriu, puzderie dintre ele cu un singur candidat la conducerea filialelor. Pe de altă parte, nu doar că „grupul reformist" este minuscul, dar a şi fost pus la punct exemplar în întrunirile de la sfârşitul săptămânii - cine a ascultat discursurile şi declaraţiile liderilor PDL, de la dna Udrea la dl Videanu şi de la dl Berceanu la nu ştiu care alt vicepreşedinte, nu-şi mai poate face iluzii în ceea ce priveşte şansele „reformiştilor" de a mişca un milimetru lucrurile din loc. De altfel, cred că s-au vindecat de iluzia că ar putea reforma ceva, de vreme ce bravii lor colegi au constatat că nu e nevoie. Nu ştiu ce vor face în continuare dna Monica Macovei, dl Preda şi puţinii lor asociaţi, dar multe opţiuni nu au. Ideea unui alt partid, „unul mai trainic şi mai frumos", e una extraterestră în momentul de faţă. Migrarea spre oastea de strânsură a generalului de izmene ar fi contra naturii, de vreme ce acolo sunt ipochimeni la fel de discutabili cu cei care luptă în PDL. Rămâne fie părăsirea politicii de pa