Dincolo de performanţe şi medalii, sportul este de multe orimijlocul prin care un sportiv se comunică pe sine. Un performerpoate deveni însă şi actor într-o scenetă în care mişcarea eridicată la rangul de artă. Reţeta este simplă: se iau doi sportivide performanţă, se adaugă multă muncă, ambiţie şi perseverenţă şiun dram de curaj şi nebunie. Produsul final se garniseşte cucostume colorate de prezentare, un joc de lumini care scoate câtmai bine în evidenţă calităţile celor doi acrobaţi, totul prinsîntr-un număr în care controlul perfect al fiecărui muşchi sedovedeşte a fi artă. Succesul, garantat după mii de ore derepetiţii şi antrenamente, vine să completeze perfect actulscenic.
Aceasta ar fi pe repede înainte şi povestea celor doi componenţiai trupei Balance, Constantin Ciobotaru şi Dan Florin Tăzlăuanu.Însă, ca orice poveste, şi aceasta are propriile ei reguli, un picdiferite faţă de cele obişnuite, în care cei doi sportivi dinBraşov sunt propriii lor antrenori şi se află, de şapte ani, încăutarea succesului într-o ţară neobişnuită cu astfel de probe demăiestrie. Dan şi Constantin s-au cunoscut în urmă cu 21 de ani,într-o sală de gimnastică, la Braşov. Aveau patru ani, erau înaceeaşi grupă, pregătiţi de acelaşi antrenor şi se îndreptaserăspre acest sport călcând pe urmele fraţilor mai mari care practicaudeja gimnastica. Destinele lor au mers o perioadă braţ la braţ,după care visurile aveau să se spulbere. La 14 ani, Dan estediagnosticat cu tasare de vertebre, o problemă greu de rezolvatmedical, astfel încât singura soluţie era repausul. "Mi-aplăcut foarte mult şi mi-a părut extrem de rău că a trebuit sărenunţ la gimnastică, dar, din cauza problemelor la coloană, nu maiputeam continua", explică el.
"Este unrisc calculat"
Dan a rămas cu două medalii de aur (1995 şi 2000) şi trei deargint (1997, 1999 şi 2003) la aparatul lui preferat, cal cum
