Motto : « Turma lui Hristos se pastoreste cu fluierasul, iar nu cu batul » (Parintele Paisie Olaru)
…sambata a fost pomenirea « Leului Ardealului », Inalt Prea Sfintia Sa, Bartolomeu Anania. Nu, nu am nici un fel de retinere post-moderna in a folosi asemenea titulaturi. Nu ne putem trage cu totii de sireturi. Lumea e, vrem sau nu, ierarhizata. Unii compun Simfonia a IX-a, altii nu, unii sunt Mozart, altii Salieri. Un arhiepiscop, un mitropolit, e Inalt Prea Sfintit. Un Rege e Majestate. Un episcop e Prea Sfintit, dupa cum un ambasador e Excelenta sau un patriarh Prea Fericit. O femeie e o doamna si-i spui « sarutmana », s.a.m.d.
Stiu. Nu toata lumea e de acord cu aceste ierarhizari, din felurite motive – si e bine ca e asa. Ierarhiile exista pentru a fi contestate si respectate in acelasi timp. De ce ti-e frica, insa, nu scapi – exista ierarhii pana si in cele mai liberale (in sensul american) sau comuniste (in ce sens doriti Dumneavoastra) societati. Asta e paradoxul : suntem cu totii croiti « dupa chipul si asemnarea lui Dumnezeu », dar suntem, totusi, unici. Voila de vezi.
La inceputul primului mandat de presedinte al lui George Washington, americanii se cazneau inca sa-i gaseasca titulatura potrivita. Formula initiala era « Majestatea sa, Presdintele SUA ». In cele din urma s-a ajuns la Mr. (Mrs ?) President. Incarcatura simbolica a ramas, insa, intacta.
Revenind la oile noastre, IPS Anania a ajuns la Cluj atunci cand era mai multa nevoie. Scapata din chingile comuniste, lumea o luase razna, Clujul o luase razna. Libertatea e o bautura tare – necesita antrenament. Credeti-ma pe cuvant. Pe vremea aceea PS Irineu Bistriteanul sustinea pe fata o miscare de care putini isi mai amintesc acum – izvorata din mintea sculptorului Marian Zidaru – un soi de Brancusi combiant cu flower power si putina mistica ortodoxa. Isi facusera o « manastire »,
