Un mic producător a dat lovitura în piaţă cu sucul de mere natural, făcut în propria sa bucătărie-atelier.
Şi-a luat instalaţie de 3.300 de euro şi în câteva luni îşi va amortiza investiţia
"Toamna e invazie de măr, îl aruncă lumea. Uite (şi prinde un fruct în palmă): măr de ţi-e milă să-l bagi la tocat. Supermarketul nu-l primeşte că are câteva puncte negre... defecte de «fabricaţie»", ne spune agricultorul Gheorghe Vlad din comuna Vidra de Ilfov. Astăzi are de făcut 400 de litri de suc de mere, mâine merge cu el la piaţă. Până seara îl dă pe tot. Şi-a instalat toate sculele în bucătărie, direct pe gresie, şi acum se plimbă printre lădiţele negre umplute cu mere, să vadă pe care o bagă prima în tocător.
"Dorule, vii să-mi ţii un sac din ăla?", strigă spre unul dintre ajutoare. Cei 400 de litri de suc se fac din peste o tonă de mere, soi olandez. Durează vreo zece ore până se face sucul tot. Merele le cumpără chiar din Vidra, cu 1,8 lei kilogramul; sucul îl vinde cu 5 lei litrul. În piaţă, bucureştenii sătui de sucul îmbuteliat de hipermarket se bat pe sucul natural de Vidra. Unii cumpără câte cinci litri odată, să aibă până săptămâna viitoare, când familia Vlad revine la piaţă cu noua tranşă. Este aşa de dulce, încât toată lumea zice că pun zahăr în el. Dar nu; am fost de faţă când sucul a ieşit, înspumat, din storcător. N-au pus în el nici pic de conservant, nici bob de zahăr, nimic.
Ce cheltuieli ai dacă vrei să produci suc de mere
Gheorghe (Gigel, pentru prieteni) este inginer agronom şi trăieşte numai din agricultură. E roşu în obraji şi tot timpul se învârte prin curte ca titirezul. Nici la pauză nu se aşază; stă cu un pahar de whisky în mână şi dă telefoane să aranjeze plecarea la piaţă de a doua zi. Pe instalaţie a dat 3.300 de euro, a comandat-o în Germania pe internet şi i-a venit prin colet. Aparatura c