Mai întâi s-a enervat Uniunea Europeană şi a amânat accederea României în spaţiul Schengen pe motiv că ţara este coruptă, iar vămile nu sunt suficient de sigure. Statul român a protestat energic, dar inutil, după care vameşii şi poliţiştii de frontieră au intrat brusc în atenţia autorităţilor. În cruciada intens mediatizată (suficient cât să vadă şi Europa) care a urmat s-a constatat că aproape niciun vameş sau poliţist de frontieră nu e fără vină, iar şpăgile primite şi bunurile achiziţionate de aceştia de-a lungul vremii aproape că ne-au surprins. Nu ne-au surprins complet, pentru că, să fim serioşi, toată lumea ştia foarte bine ceea ce se întâmplă pe la graniţe. Se vorbea despre asta de când lumea, iar bancurile cu vameşii şpăgari nu poţi să le mai spui în ziua de astăzi, pentru că primeşti imediat replica: "e vechi, de pe vremea lu' bunica".

La fel de brusc au apărut şi controalele Gărzii Financiare prin Obor sau complexul Europa. Controale care se desfăşurau imediat după sau concomitent cu declaraţiile preşedintelui privind indecizia sa (mă rog, a Guvernului) de a suspenda sau nu Garda Financiară şi Autoritatea Vămilor.

Până la urmă a rămas că, dacă Garda şi Vama se pun pe treabă, mai au o şansă, aşa că băieţii s-au pus pe lucru.

Din "Europa" s-au confiscat 280.000 de farfurii, 150.000 de căni, 75.000 de sacoşe de rafie şi 30.000 de articole de bucătărie care nu aveau acte de provenienţă.

O altă mirare a agenţilor de control a fost că evaziunea fiscală aici este de 100%.

Mai că ne vine şi nouă să ne mirăm, dacă nu am şti deja prea bine acest lucru de un car de ani.

La fel cum ştim şi cam ce o să se întâmple mai departe. Aşadar, la vămi avem arestări, la centrele de evaziune fiscală avem confiscări, urmează condamnările în justiţie - capitol vital pentru acceptarea României în spaţiul Schengen. Să ne înarmăm cu răbdare...