Dinamo a avut o ascensiune diferită, dar la fel de necinstităprecum cea a omologilor de la Armată. Inspiraţi şi iritaţi desuccesul militarilor, generalii de Securitate şi Miliţie au decis,în 1947, că e momentul ca şi Ministerul de Interne să-şi facăechipă. Tactica a fost însă mai vicleană: n-a fost desfiinţat unclub, ci furate două!
Unirea Tricolor promovase, în primăvara anului 1947, pe primascenă după o luptă grea, în Divizia B, cu Venus. La oboreni, careerau antrenaţi de celebrul Ştefan Cârjan, apăruseră jucători demare clasă, precum tânărul Titus Ozon. "O vreme amsupravieţuit aşa, mergeau nea Fane Cârjan şi ceilalţi cu căciula înmână pe la unul şi pe la altul, pentru a face chetă. În primadivizie erau însă alte cerinţe. După promovare, echipa s-adestrămat", povestea marele fotbalist în 1995. Chemat detrei dintre colegi, care semnaseră deja cu Jiul Petroşani, Ozon aplecat la "mineri".
Negustorii oboreni,ameninţaţi că li se închid magazinele
În acest moment de cumpănă au intervenit Internele. Ministerul afăcut o ofertă de fuziune între Unirea Tricolor şi FC Poliţia.Autorităţile promiteau lucruri atrăgătoare: se păstra numele UnireaTricolor, nu se schimbau culorile (albastru-negru), echipa rămâneaîn cartierul Obor, se moderniza stadionul şi erau păstraţi vechiijucători, care urmau să primească serviciu în cadrul ministerului!Antrenorul Ştefan Cârjan şi secretarul Constantin Anghelache n-auînghiţit însă momeala.
Autorii studiului "Istoria fotbalului românesc" au stat de vorbăcu Vasile Roman, vechi suporter al Unirii Tricolor, care a povestitcum au decurs lucrurile: "Evreii rusofoni de la Ministerulde Interne au pus la cale un plan diabolic. Clubul Unirea s-atrezit cu o grămadă de membri susţinători, toţi angajaţi ai MAI.Prin cartier mişunau agitatori care susţineau fuziunea UnireaTricolor - MAI. În primăvara lui 1947 au spart magazia ec
