Detectivul particular Ion Coroian şi-a dedicat viaţa investigaţiilor criminale. Există poliţiştii atât de dedicaţi meseriei încât o practică şi după pensionare. Este şi cazul lui Ion Coroian, un „dependent” de investigaţiile criminalistice.

Ion Coroian s-a năcut în 20 mai 1945, în Ulmeni, judeţul Maramureş. Şi-a făcut şcoala în satul natal, iar la 19 ani a plecat în armată, făcând Şcoala de Miliţie din Orăştie. La vârsta de 21 de ani a terminat armata şi a fost încadrat la Baia Mare. Apoi, în perioada 1966-1968 a fost repartizat la Postul de Poliţie din Dindeşti, între 1973 şi 1983 a fost şef de post în Micula, iar între 1983 şi 1992 a fost sectorist în Satu Mare. În ultimii trei ani de poliţie, între 1992 şi 1995, şi-a văzut visul cu ochii: a ajuns la biroul judiciar de la Poliţia Municipiului Satu Mare, ca plutonier-adjudant - adică cel mai înalt grad de subofiţer -, lucrând nemijlocit în domeniu investigaţiilor criminale.

În 1995, după pensionare, a lucrat ca executor timp de circa doi ani, iar în paralel a început să lucreze şi ca detectiv particular. „Nu am renunţat la pasiunea mea de a investiga şi cerceta diferite cazuri de omor, tâlhărie sau dispariţii, astfel că am început să lucrez pe cont propriu la cazuri pe care Poliţia nu le rezolva în scurt timp, cazuri pentru care oamenii îmi solicitau ajutorul”, spune Coroian. De-a lungul anilor, detectivul a lucrat individual la sute de cazuri. „Dacă o persoană îmi cere ajutorul în rezolvarea unei dispariţii, sau a unei tâlhării sau crime, încep propria anchetă, iar pe parcurs ţin oamenii la curent cu întreaga activitate”, mai povesteşte Coroian.

În 2009, ziaristul sătmărean Ioan Aniţaş a publicat şi o carte intitulată „Copoiul pistruiat: crime sătmărene”, al cărui subiect a fost însuşi Ioan Coroian şi 13 dintre cele mai interesante crime pe care le-a investigat pe parcursul carierei sale ca detect