Garantarea unui randament minim pentru investițiile efectuate de fondurile de pensii private obligatorii este neconcurențială și ar duce la scăderea profitului anual obținut de fonduri pentru viitorii pensionari, conform CFA România.
Reluarea discuțiilor referitoare la introducerea garantării unui randament minim egal cu rata inflației pentru pensiile private obligatorii (pilonul II) a provoacă dezbateri în rândurile analiștilor. CFA România, asociație profesională cu membri specialiști în analiza financiară și investiții, au dat un comunicat prin care arată că garanțiile ar reduce nivelul riscului asumat de administratorii de fonduri, dar ar micșora și randamentul așteptat. „Dacă se impune ca un portofoliu de active să atingă an de an un nivel minim garantat atunci se va elimina complet posibilitatea investirii în acțiuni (care au perioade de creștere dar și de scădere)”, se arată în comunicatul CFA România. Practic, dispare noțiunea de „investitor pe termen lung”, alături de randamentele superioare pe care le-ar putea aduce.
„De exemplu, pentru un nivel constant al contribuției, o scădere cu 1,5%a randamentului anual, pe 30 de ani, reduce valoarea acumulată la pensie cu aproape un sfert”, mai spun analiștii CFA.
Mai mult, cum rata inflației din România este un indicator greu de prognozat și nu există instrumente al căror randament să fie legat de rata inflației, garantarea unui anumit nivel legat de oferirea de către stat a unor instrumente de legătură cu inflația anualizată ar reprezenta o formă de naționalizare a sistemului de pensii.
În prezent, fondurile de pensii private oferă două garanții: suma contribuțiilor, ca sumă metă de somisioanele legale, și realizarea unor randamente peste un nivel minim derivat din performanța medie a întregii piețe a fondurilor de pensii. Iar cum pensia de stat nu oferă nicio garanție referitoare la va
