Stă în picioare şi răsfoieşte atent. Citeşte ici-colo. Se uită la mine peste ochelari şi zice, în fine: "Asta e o carte... interesantă". Căutase mult cuvîntul. Surîd amabil, mă fac că nu înţeleg - nu e greu, am o faţă puştească, deschisă. Voia să spună "o carte periculoasă". E un volum aparent inofensiv, fără nimic scandalos, rezultat din multă trudă. Dar e o armă: conţine, în bună formă, lucruri peste care nu se mai poate trece.
Cărţile nu sînt egale între ele. Unele ne învaţă sau ne povăţuiesc, altele ne distrează, înşiră poveşti de amor, spun poezii, basme, roluri de scenă, livrează imagini şi atitudini etc. Circulă în milioane de exemplare şi salvează astfel individul, transmiţînd experienţă şi speranţă, sprijinind înţelepţirea persoanei şi găsirea unui rost pe lume. Aceste cărţi nu pun probleme. Multe se şi traduc - în ultimii 20-25 de ani, cu vraful. În taifunul globalizării, "proastele obiceiuri" ale culturnicilor, frustrările şi narcisismele lor au fost răsucite pe partea folosibilă pentru nivelarea planetei - sub aparenţa jocului lărgit al textelor pe arena lumii, a fost stimulată financiar serios traducerea globalizatorilor şi stipendiată modic traducerea globalizaţilor. Înşurubarea modelului dominant a fost impecabil travestită în împlinirea unor aşteptări, iar ecourile ei au fost dublate de o bandă sonoră de aplauze.
Sătui de decenii de neglijare, sărăciţi şi batjocoriţi de fosta lume bipolară, proaspeţii globalizaţi au sărit pe ocazia noilor mărgele colorate. Uitînd că tocmai venise momentul să se consacre propriilor lor priorităţi. E oarecum de înţeles, căci de data asta nu mai era vorba de o simplă diversiune la nivelul ideii, cum erau ei învăţaţi să decodeze. Se schimbase şi vocabularul: acum era vorba de proiecte, grant-uri, workshop-uri, scholarship-uri, seminarii, colocvii; era vorba, în fine, de bani, de călătorii, de rezidenţe, de
