Hachiko: Povestea unui câine“ (2009) este un film sensibil, care ne spune povestea devotamentului şi a iubirii. Pelicula este bazată pe fapte reale. Richard Gere îl interpretează pe Parker Wilson, un profesor universitar care e nevoit să facă naveta cu trenul în fiecare zi pentru a ajunge la muncă. Într-o seară, la întoarcere, îl găseşte pe Hachi (un câine din rasa Akita) rătăcind prin gară şi decide să îl ia acasă. După ceva timp, între cei doi se leagă o relaţie cu adevărat specială: în fiecare dimineaţă, Hachiko îl conduce pe Parker la gară şi tot acolo îl aşteaptă seara, când se întoarce. Dar, într-o bună zi, profesorul nu mai vine înapoi. El face un atac cerebral la serviciu şi moare, insă Hachiko nu pare să îşi dea seama că s-a întâmplat ceva. Deşi fata profesorului venea mereu să îl ia acasă, câinele refuza să stea în alt loc decât în gară. Măsura devotamentului patrupedului faţă de stăpânul său este faptul că a stat timp de nouă ani să-l aştepte, zi de zi, până la ultimul tren, şi a murit aşteptându-l.

Povestea reală a avut loc în Japonia, în anii ’20. Lui Hachiko i-a fost ridicată o statuie în gara Shibuya din Tokyo. Ea le reaminteşte oamenilor că loialitatea unui câine merge mai departe decât şi-ar putea imagina oricine. Hachiko: Povestea unui câine“ (2009) este un film sensibil, care ne spune povestea devotamentului şi a iubirii. Pelicula este bazată pe fapte reale. Richard Gere îl interpretează pe Parker Wilson, un profesor universitar care e nevoit să facă naveta cu trenul în fiecare zi pentru a ajunge la muncă. Într-o seară, la întoarcere, îl găseşte pe Hachi (un câine din rasa Akita) rătăcind prin gară şi decide să îl ia acasă. După ceva timp, între cei doi se leagă o relaţie cu adevărat specială: în fiecare dimineaţă, Hachiko îl conduce pe Parker la gară şi tot acolo îl aşteaptă seara, când se întoarce. Dar, într-o bună zi, profesorul nu mai vine