Evenimentele şi campaniile legate de Parcul Custozza din Alba Iulia au început să intre în fibrilaţii, din dimineaţa zilei de sâmbătă, 5 martie 2011. La ora 6.00 dimineaţa, o gaşcă de muncitori a fost pe punctul de a începe tăierile masive de copaci din cunoscutul şi mult hipsteristul Parc Custozza.
Desigur că acţiunea plănuită să înceapă la 6 dimineaţa (probabil nu pentru că aşas-a vrut, ci pentru că muncitorii îşi încep ziua la o oră la care bugetarii şi ecologiştii încă rup patul) a răsuflat către forţele adverse, mandatarii campaniei anti tăiere şi anti distrugere a parcului. Vineri seara se ştia deja de ora la care încep muncitorii treaba, mass-urile pe messenger au curs în delir ecofilic şi avataristic, petiţia online era deja lansată şi avea şi o grămadă mare de semnături.
La 5 dimineaţa, Parcul Custozza era populat (poate nu pentru prima oară de unii) de nişte oameni care-l iubesc, care sunt împotriva distrugerii lui, care au pus lumânări la rădăcinile copacilor seculari, pentru ca sufletul lor să fie bine primit în raiul holist al Copacului vieţii, împăcaţi cu destinul, pregătiţi să renască spiritual într-o lume mai bună.
Acţiunea acestor oameni denotă un spirit civic ieşit din anost, trezit de drujbele din ceasul al unsprezecelea, pregătit să înfrunte detractorii naturii şi ai verdelui cu legarea cu lanţuri de copaci, dacă este neapărată nevoie. Respect.
Acum vreau să dezbatem pe câteva puncte, încercând să nu mă situez echivoc, ci echilibristic. Înclinaţi-mă şi luminaţi-mă:
1. Câţi dintre cei care au fost la acţiunea de sâmbătă dimineaţa (sau la acţiunile din fiecare zi de la orele 20.00) s-au plimbat iarna aceasta prin Parcul Custozza? Când s-au plimbat ultima oară? Când au şezut pe o bancă curată, la umbră, fără gălăgia ciorilor, câţi au citit o carte pe aceste bănci (aici excludem hipioţii soioşi care citesc prospectele de