Unde se încheie informaţia şi unde începe dorinţa de senzaţional în relatările despre Muammar Gaddafi ? Dictatorul libian are parte de o serie de interviuri în presa internaţională, care îi permit să susţină tezele cele mai fanteziste. Într-un articol de opinie, Matei Vişniec atrage atenţia asupra riscului de derapaj mediatic.

Fără îndoială, este important să fim bine informaţi despre ce se întâmplă în Libia şi mai ales despre cât de departe poate merge delirul unui dictator precum Muammar Gaddafi. Când el spune că nu va ceda niciodată puterea, că se va lupta până la ultima picătură de sânge, că îi va măcelări pe toţi cei care s-au răzvrătit împotriva sa, toate acestea sunt informaţii importane şi utile, pentru a înţelege psihologia personajului, starea de spirit în care se află şi mai ales cât de periculos poate rămâne pentru democraţie şi dorinţa de libertate a poporului său.

Îndrăznesc însă să mă întreb dacă nu cumva mediile de informare internaţionale nu transmit prea multe interviuri cu el şi prea multe imagini din anturajul său, doar de dragul spectacolului. Canalul de televiziune american ABC a difuzat nu demult un interviu cu Gaddafi, în care acesta apare calm şi sigur pe sine, jucând de minune rolul ghidului suprem, care stăpâneşte situaţia şi îşi permite să spună nişte enormităţi de genul "toţi libienii mă iubesc" şi "tot poporul e gata să moară împreună cu mine".

Într-un moment în care în Libia revolta este încă fragilă, într-un moment în care cei care se opun regimului Gaddafi n-au reuşit încă să se organizeze, ceea ce se întâmplă pe terenul războiului psihologic este foarte important. Or, observ că Muammar Gaddafi nu este lipsit de talent în materie de război psihologic şi reuşeşte chiar să utilizeze mediile de informare occidentale, pentru a-i înfricoşa şi eventual descuraja pe manifestanţi şi pe cei care au pus mâna pe arme. @N_