Guvernul Romaniei, la presiunea FMI-ului, conform presei din Romania, intentioneaza sa lanseze un al doilea val de privatizari pe scara larga a marilor intreprinderi de stat care au mai ramas in picioare dupa primul val. Una dintre cele mai spinoase privatizari este cea a CEC Bank, singura mare banca romaneasca comerciala universala care nu se afla in mainile strainilor. CEC-ul are 3.4 milioane de clienti, active (assets) in valoare de 3.1 miliarde si detine cea mai extinsa retea de sucursale; practic, din cele 1000 de sucursale care deservesc regiunile rurale din Romania, CEC-ul detine 870 ! (Roland Berger Consultants, 2010). Guvernul Romaniei a incercat sa opreasca sau sa amane procesul de privatizare, cautand modalitati de crestere a capitalului Casei de Economii si Consemnatiuni dar EU si FMI s-au situat pe pozitia ferma ca fondurile publice nu trebuie sa fie indreptate catre capitalizarea CEC-ului.

Privatizarile si dereglementarile pe scara larga, inspirate de ideologia prevalenta in epoca Reagan-Thatcher, au produs rezultate amestecate. Chiar in circumstantele cele mai favorabile, ca in cazul Marii Britanii, rezultatele au fost dezamagitoare si s-au soldat cu mai multe esecuri. Caile ferate britanice sunt administrate de sectorul privat dar subventionate de guvern; caile ferate franceze sunt de stat. Nu-i greu de ghicit care dintre cele doua state are un sistem feroviar mai bun. Aeroporturile britanice sunt privatizate; cu toate acestea, performanta aeroportului Heathrow este deplorabila (investitorii care au cumparat actiuni au facut insa o gramada de bani in momentul privatizarii sale).

Remarcabil, chiar dupa criza financiara, care a batut in cuie cosciugul presupuselor virtuti ale “pietei libere” si “eficientei de piata”, este de remarcat prezenta remanenta a unor grupari ideologice (si indivizi cu o agenda proprie) care promoveaza privatiza