Miile de case cochete ridicate de vrâncenii plecaţi la muncă în străinătate sunt năpădite de păianjeni şi mucegai. Criza şi lipsa unui trai decent i-a determinat pe aceştia să nu se mai întoarcă în ţară, casele pe care şi le-au ridicat din banii câştigaţi cu greu în străinătate rămânând nelocuite ani la rând.

Fiecare sat din Vrancea este împânzit de vile luxoase, aşezate lângă căscioarele bătrâneşti, mici şi modeste. Cu etaj, terasă, multe camere placate cu marmură şi chiar piscină, multe vile nu au fost locuite niciodată.

Proprietarii lor vin "în vizită" o lună pe an, vara sau poate nici atunci. În rest, bogăţiile pentru care au muncit din greu cei 70.000 de vrânceni câţi sunt plecaţi la muncă în străinătate aproape că se deteriorează fără a mai fi locuite.

Construcţiile ce te lasă cu gura căscată când treci pe lângă ele sunt în grija rudelor, de regulă părinţii.

Tudoriţa Zamfir (62 ani) este din comuna Bilieşti şi are două fete la muncă în Italia de mai bine de 12 ani.

„Avem casa aceasta frumoasă că aşa au vrut fetele să aibă, dar aş vrea să fie acasă cu mine. Nu avem ce să facem, că aici nu merge cu nimic. Ce să lucreze aici să aibă ce mânca? Am început să construim casa aceasta în urmă cu 12 ani. Acum este aproape gata, dar nu ştiu când vor putea veni să locuiască în ea. Cu vremurile acestea chiar nu se mai întorc", ne-a spus femeia.

O „ţandără" de vilă

Chiar dacă nu sunt şanse ca fetele ei să vină prea curând să locuiască în casa pentru care au muncit atât de mult, Tudoriţa aşteaptă bani de la acestea să mai construiască o locuinţă, la fel de frumoasă.

„Aştept de la fata mai mică bani să îi construiesc şi ei o casă. Aceasta este a fetei care este mai mare. Trebuie să aibă şi cea mică o ţandără de vilă", ne-a spus femeia.

La familia Butuc, aceeaşi poveste. Copiii sunt plecaţi în Italia