Explozia socială din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu a venit ca o binecuvântare pentru băncile centrale. Acum există o explicaţie pentru creşterea accelerată a preţului petrolului din ultimele luni. Iar propaganda guvernamentală o exploatează din plin, adăugând şi speculatorii în ecuaţie, pentru a obţine efectul maxim în faţa unor populaţii terorizate de prăbuşirea nivelului de trai.
Petrolul reprezintă, fără îndoială, materia primă cu cea mai mare importanţă strategică pentru dezvoltarea economică globală. "Aurul negru" nu are, deocamdată, înlocuitor din punctul de vedere al randamentului energetic. Programele guvernamentale de cercetare pentru descoperirea unor surse alternative nu au dat rezultatele scontate, după cum era de aşteptat. Etanolul, promovat intens ca o alternativă pentru benzină şi motorină prin subvenţii masive, nu a reuşit decât să adâncească criza alimentară mondială.
Autorităţile naţionale, indiferent de gradul de dezvoltare al ţărilor pe care le reprezintă, încearcă acum să învinovăţească speculatorii pentru situaţia de pe pieţe. În condiţiile în care se vorbeşte despre o nouă criză petrolieră, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva există şi alţi factori care au determinat această situaţie.
Nu se poate vorbi, mai degrabă, de o criză a dolarului? Cum evoluează raportul dintre cerere şi ofertă, în condiţiile în care etalonul monetar al preţurilor se depreciază accelerat? Este sustenabil un preţ al petrolului de peste 100 dolari/baril pe termen mediu şi lung?
A doua versiune a relaxării cantitative operate de către Federal Reserve a condus la tipărirea a încă 411 miliarde de dolari până în prezent, conform datelor de la Federal Reserve Bank of New York. Ţările din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord au fost cele mai vulnerabile în faţa acestui val monetar, deoarece monedele lor au cursuri fixe faţă de dolar.
Cu toate
