„Ivanov"-ul de la Bulandra este un bun prilej pentru a vedea o parte dintre cei mai buni actori, tineri şi mai în vârstă, din Bucureşti. În plus, textul este „updatat" la contextul actual, cu franţuzisme devenite englezisme şi referiri directe la criza economică.
Poate cea mai interesantă temă a spectacolului, aceea care priveşte direct actualitatea, este cea a banilor. Într-o perioadă în care toată lumea este obsedată de bani, în care contează din ce în ce mai puţin cât de morale şi legale sunt modalităţile prin care aceştia sunt obţinuţi, e greu ca acţiunile cuiva să nu fie văzute strict dintr-o astfel de perspectivă. Acelaşi lucru îl păţeşte şi personajul principal al acestei piese. Nimeni nu poate să creadă că el s-a căsătorit din dragoste. Doar soţia lui provine dintr-o familie bogată, nu? Nu contează că a doua căsătorie are loc doar pentru că Ivanov nu are forţa să lupte, pentru că nu are puterea să-i zică „nu" temperamentalei Saşa. Ea este fiica cămătăresei şi Ivanov a ajuns în imposibilitatea de a-şi plăti datoria la timp. Că Ivanov nu mai e îndrăgostit de prima soţie, că e plictisit de viaţă, că se simte bătrân şi nu are speranţe, nici dorinţe e peste puterea de înţelegere a tuturor. Chiar dacă n-o spun direct, toţi sunt convinşi că el a făcut tot posibilul să îşi lase prima nevastă să moară pentru că nu i-a adus zestrea dorită şi vrea să se însoare cu o altă femeie pentru bani.
Probabil şi din motivul ăsta sunt mai interesante personajele secundare în spectacolul de la Bulandra. Un personaj tern care nu are nici un scop în viaţă, cum este Ivanov (Vlad Ivanov), e mult mai greu de redat; e şi mult mai greu pentru el să capete simpatia publicului. În schimb, ţăranca aspirantă la titlul de contesă, Babakina (Ana Ioana Macarie/ Maria Obretin), „afaceristul" fără scrupule Borkin, sau „rataţii" - Şabelski (Victor Rebengiuc) şi Lebedev (Cornel Sc
