Respingerea de către Consiliul Național de Coordonare a PDL a criteriilor de integritate solicitate de Monica Macovei, Cristian Preda și Sever Voinescu are și o parte bună. Democrat-liberalilor le este frică de justiție. Pentru că acele criterii de integritate solicitate de Monica Macovei ar fi avut la bază acte și decizii ale justiției.
Desigur, există și o parte mai puțin bună a acestui aspect: sentimentul de neîncredere în acțiunile magistraților transmis de PDL. Doar că și această parte ”mai puțin bună”, tot bună este. Pentru că neîncrederea membrilor PDL în justiție semnifică, de fapt, frică: nu atât de faptul că justiția ar putea fi controlată de adversarii politici le dă fiori, cât faptul că ei înșiși nu sunt în stare să controleze justiția.
Pe fond, blocarea criteriilor de integritate de către PDL nu se deosebește de frontul comun și presiunea făcută de PSD în cazul președintelui Consiliului Județean Argeș, Constantin Nicolescu. Când se ajunge la situația în care atât PDL, cât și PSD consideră că PARTIDUL (partidele) trebuie să își apere public membrii cercetați și judecați penal, sunt semne că (Dumnezeu știe prin ce minune) și unii, și alții au tot mai puține pârghii de a se implica direct în acțiunile justiției (sau că pârghiile pe care le au fiecare se blochează reciproc).
Nu îmi fac iluzii, încă nu e momentul să deschidem șampania, în justiție au mai rămas destui dinozauri plantați fie de o guvernare, fie de alta. Temerile PDL și PSD legate de membrii lor cercetați penal demonstrează însă că acest control nu mai este unul absolut. Fie pentru că fiecare dintre părți se teme de acțiunile dinozaurilor celeilalte părți, fie, pur și simplu, pentru că au apărut magistrați în sistem care nu mai sunt controlați de niciuna dintre părți. Ceea ce reprezintă, totuși, un început de speranță.
Am mai scris și cu altă ocazie: frica e bună! Mai al
