Noul roman al lui Cătălin Dorian Florescu între istorie, livresc şi abisurile ficţiunii. Dacă un scriitor se decide să localizeze acţiunea unui roman şi, pe deasupra, să folosească pentru personajele sale numele împrumutate de la persoane reale, atunci întregul demers literar intră în sfera unei problematici care depăşeşte cadrul strict ficţional.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Cătălin Dorian Florescu nici măcar nu-şi avertizează cititorii prin formula că orice asemănare cu persoane sau întîmplări reale este pur întîmplătoare. Tocmai această omisiune de minimă protecţie scriitoricească a şi determinat pe cîţiva locuitori ai comunei bănăţene Tomnatic, unde este plasată acţiunea, să protesteze, deoarece se consideră lezaţi, calomniaţi şi prezentaţi într-o lumină nefavorabilă. Pe internet a apărut între timp un asemenea protest, iar în cîteva forumuri romanul este calificat drept un colportaj maliţios, grotesc şi jignitor la adresa comunităţii şvabilor care au înfiinţat comuna şi care, în marea lor majoritate, s-au repatriat astăzi în Germania.

Aceste reacţii de respingere sunt de natură extraliterară. Unei priviri critice asupra noului roman al lui Florescu, însă, nu-i vor scăpa o serie de neajunsuri atît literare cît şi strict istorice de care suferă această carte.

Profitînd de interesul stîrnit de tema deportărilor, abordată de Herta Müller în „Leagănul respiraţiei“, Florescu a scris acum un soi de pandant, încercînd să cuprindă aproape 4 secole ale unui capitol istoric. Plecarea unor colonişti din Lorena spre Banat, un pămînt al făgăduinţei pentru oameni disperaţi de războaie, crime şi sărăcie, soarta unor protagonişti şi drama lor după instaurarea comunismului.

Sumara genealogie a familiei Obertin oferă autorului materialul de inspiraţie pentru inventarea unor personaje literare şi crearea unor caractere cu pretenţia