Trei zile mi-am asteptat rindul pentru interviul acesta. Dar, veti vedea, a meritat. Modesto "Tito" Vazquez a trait in tenis toata viata, cunoaste fenomenul la perfectie si, in plus, spune lucrurilor pe nume cu un farmec extraordinar. •- Domnule Vazquez, felicitari pentru aceasta victorie ! •- Multumesc, ma bucur ca s-a terminat inca dupa primele meciuri. Sincer, nu ma asteptam sa fie atit de simplu, ne temeam si de Hanescu, si de dublul vostru dar, pina la urma, grijile noastre au fost nejustificate. Baietii mei au jucat extraordinar, si au facut ca lucrurile sa para simple. •- V-ati nascut la Cordoba, sinteti spaniol sau argentinian ? •- Sint argentinian 100%, parintii mei s-au mutat in Argentina cind aveam 3 ani, si aici am crescut, ca om si ca sportiv. •- Ca jucator, ati fost un junior formidabil, campion al Argentinei la toate categoriile de virsta, dar ca senior ati fost abia pe locul 83 in clasamentul mondial... •- Ei bine, la 18 ani am plecat la studii in America, si am jucat in campionatul universitar. Am fost coleg de echipa, printre altii cu Jimmy Connors. Erau anii 70, anii „sex, drugs and rock´n roll", iar eu am profitat din plin de toate. Cum s-ar spune azi, n-am avut chiar o viata sportiva exemplara. •- E asta o lectie buna pentru elevii dvs de astazi? •- Pai spuneai ca esti roman...doar n-o sa publici asta in Argentina!? Glumesc. Realitatea este ca tinerii sportivi din ziua de astazi sint mult mai supravegheati, mult mai bine indrumati si mai dispusi la eforturi pentru performanta. •- Stiu ca, la vremea aceea, ati jucat si impotriva lui Ilie Nastase... •- Da, si m-a batut greu, cu 7-5 in decisiv. Oricum, a fost un jucator mult mai bun decit as fi putut eu ajunge. (NR: statisticile il contrazic pe Tito. Nastase l-a invins cu 6-3, 6-4 in anul 1973, la Los Angeles) •- Ce va recomanda drept capitan al echipei de Cupa Davis in tara lui Guillermo Villas si