Înfiinţată la mijlocul veacului al XIX-lea de nepoţii unui cojocar macedo-român, Casa Capşa a ţesut în jurul ei istorii boeme. Parfumul de altădată s-a risipit în timpurile noi, clientela nu mai este de aceeaşi factură, nici măcar meniul nu mai păstrează secrete franţuzeşti. Singurele mărturii ale vremurilor apuse sunt câteva fotografii înrămate.

Prima cafenea cunoscută în Bucureşti apare la 1667, în vremea domnului Radu Leon. În 1882 existau în Bucureşti 35 de cofetării, dintre care cea mai veche şi mai renumită rămâne Capşa, înfiinţată încă de la 1852. Acestea erau localurile frecventate de bucureştenii de altădată.

Istoria Casei Capşa este legată de numele familiei care a ctitorit-o, fiind cea mai veche firmă de acest gen din România. „Familia Capşa, de origine macedo-română, se pare că a venit în Bucureşti în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Capşişti Foto: www.capsa.ro

Primul cunoscut este Dumitru Capşa, cojocar de meserie, care avea prăvălie în centrul oraşului, în mica Piaţă Sf. Anton, aflată în faţa intrării actuale a Hanului lui Manuc”, scrie George Potra în volumul I din „Bucureştii de ieri”, apărut la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1990. Cojocarul a avut patru băieţi. Mezinul, Constantin, a fost singurul care a preluat meseria tatălui său. Constantin s-a însurat cu o fată din Ploieşti, cu care a avut 12 copii. Patru dintre ei, Vasile, Anton, Constantin şi Grigore, sunt cei care, la mijlocul secolului XlX, vor înfiinţa Casa Capşa, cofetaria care a devenit celebră în toată Europa.

Cafenea cu iz francez

Astfel, la 6 iulie 1852, protipendada Bucureştiului se plimba pe Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi făcea popas la cofetăria „La doi fraţi, Anton şi Vasile Capşa”. În anii următori cofetăria s-a impus pe piaţă şi a spulberat orice concurenţă.

În jurul anului 1869, Constantin şi Grigore Capşa condu