De-a lungul timpului, iniţiative ca Alianţa Civică sau URR, chiar Noii paşoptişti, nu s-au impus suficient pentru a eroda tarele politice sau sociale împotriva cărora se ridicau. De ce să te mobilizezi, când eşti convins că, pe termen mediu sau lung, viitorul oricum îţi va aduce mulţumire? – explică antropologul Vintilă Mihăilescu răspunsul majoritar al românilor puşi în faţa situaţiei de a se ralia la o mişcare amplă şi susţinută de schimbare a ceea ce îi nemulţumeşte.
Articol din ediţia nr. 20 a FP România (ianuarie/ februarie). Detalii ilustrate: Coperta, Sumarul, Nota editorului.
- (De ce nu) Pot prinde la publicul românesc iniţiativele de creare a unor mişcări civico-politice, cu acea dimensiune grassroots, care să aibă impactul Tea Party?
- Ca să răspund în ton cu formularea, cred că la noi ar prinde mai degrabă iniţiative de tipul „tzuica party”. Care e diferenţa? „Tea party” se înscrie într-o cultură a ceaiului deja ritualizată, în care „ceaiul” se serveşte cu regularitate, la aceleaşi ore şi de către aceleaşi persoane cu aceleaşi tabieturi; are deci o anumită coerenţa şi consecvenţă. „Tzuica party” se încinge când se iveşte ocazia şi trece o dată cu mahmureala...
-De ce n-au prins la un public mai larg iniţiative ca Alianţa Civică sau URR? Putem enumera aici şi Noii paşoptişti. Iar acum vine România curată.
- Nu ştiu dacă toate aceste „mişcări” pot fi subsumate unei categorii comune - şi mai ales dacă aceasta este de tip grassroots. Alianţa Civică, de pildă, a fost o mişcare politică născută din entuziasmul şi speranţele revoluţiei şi a supravieţuit cât au supravieţuit şi acestea. URR a fost expresia mobilizării frustrărilor unor „tehnocraţi”, dar nu a trecut proba „scenei politice”. România curată este iarăşi altceva, poate mai apropiată însă de o mişcare grassroots...
- Ce condiţii, sociologic analizabile, fac (
