Ambasadorul Chinei la Bucureşti crede că relaţiile ţării sale cu România s-au îmbunătăţit constant şi că tot mai multe societăţi chineze sunt interesate să investească aici, dar sugerează că există o serie de piedici inexplicabile. Astfel, de exemplu, chinezii nu au aflat după licitaţia pentru modernizarea termocentralei de la Craiova, la care au participat, de ce nu mai spune nimeni nimic.

Relaţiile dintre România şi China s-au atenuat după 1989. Ar mai putea reveni la intensitatea de dinainte?

L.ZW: Depinde din ce unghi privim această situaţie, dar şi de profunzimea ei, de cunoaşterea evoluţiei bilaterale. În plus, ar trebui să ţinem cont de schimbările petrecute în sistemul internaţional, dar şi de transformările care s-au petrecut atât în China, cât şi în România. În funcţie de aceste elemente, nu putem spune însă că relaţiile dintre România şi China s-au atenuat.

Adică, relaţiile pe axa Bucureşti-Beijing sunt la fel de profunde, dar nu la fel de intense?

L.ZW: N-aş spune nici asta, fiindcă în 2004, de exemplu, preşedintele Chinei, Hu Jintao, a fost la Bucureşti şi, împreună cu preşedintele României, cei doi şefi de stat au ridicat relaţiile tradiţionale într-un „parteneriat amplu de prietenie şi colaborare".

Cu cine mai are China astfel de „parteneriate ample"?

L.ZW: În Europa Centrală şi de Est, doar cu România.

Există şi o formă superioară acestui „parteneriat amplu", de pildă parteneriatul strategic?

L.ZW: China are cu Uniunea Europeană un parteneriat multilateral strategic. Ca ţară membră a UE, România are deci prin intermediul UE şi un parteneriat strategic cu China.

Sugeraţi că acest parteneriat multilateral strategic cu UE poate înlocui un parteneriat strategic bilateral România-China?

L.ZW: Realitatea este că parteneriatul amplu România-China poate amplifica parteneriatul strategic UE-China.

În