Am ramas mut de uimire sa vad cum, la o ora dupa sfirsitul meciului cu Hanescu, Juan Monaco dadea interviu dupa interviu pentru ziaristii argentinieni, fara sa refuze pe nimeni.Nu m-am putut abtine sa nu-l intreb... •- Intotdeauna esti asa amabil cu ziaristii, sau doar acum, dupa victorie? •- Nu doar acum, ci intotdeauna. Presa este o forta in Argentina, nimeni nu vrea sa se certe cu jurnalistii. Bine, e mai usor sa vorbesti despre victorii, normal, dar eu am rabdare cu ziaristii, si ei isi fac datoria. •- Felicitari pentru victorie, ai jucat foarte bine azi. •- Multumesc, cred ca am facut un meci bun, mai putin in setul 2. Am reusit sa lovesc bine cu dreapta, m-am miscat bine, nu am motive de suparare. Doua lucruri au fost in favoarea mea: terenul, destul de lent, care m-a ajutat sa lungesc punctele, si publicul, absolut fenomenal. A stiut cind sa ma incurajeze, cind sa jeneze adversarul...a fost genial. •- Asta sa fie diferenta dintre tine si Hanescu, acest 12-2 din ultimele doua seturi? •- Nu cred, pur si simplu asa s-a intimplat astazi. La inceputul setului 3 am reusit citeva puncte fenomenale, publicul a erupt, si asta m-a ajutat sa ma desprind decisiv. Poate ca nici Victor nu a prins o zi prea fericita, mi s-a parut si putin obosit, dar ramine un jucator de mare valoare. •- Cum ati trait, ca si coechipieri, accidentarea lui Nalbandian? •- Cu multa tristete. A fost impresionant sa il vezi plingind de durere, dar si la gindul ca, poate, va pierde citeva saptamini pina sa isi revina. Ar fi putut sa nu alerge la acea minge, sa o lase balta, sa riste mai putin, dar eu il inteleg foarte bine. Cind jucam pentru Argentina nici un sacrificiu nu este prea mare, oricare din baieti ar fi facut la fel. •- La inceputul acestui sezon ai cazut vreo 10 locuri in clasament... •- Eu sint, in primul rind, jucator de zgura, iar turneele serioase pe zgura abia incep. Am sa urc din n