MARC - jocul bun al coechipierilor l-au transformat într-un spectator în plus. Totuşi, a fost prezent la post la adierile de ocazii ale Stelei.
A. RUSU - fundaş de fier, nu a pregetat să urce şi în atac. A reuşit devierea pentru Oros la golul trei. Încet-încet a devenit titular, e drept şi conjunctural, prin accidentarea lui Voicu, dar asta nu-l împiedică să fie util echipei. Acum, după această evoluţie şi rezultat, cu siguranţă şi suporterii l-au adoptat.
OROS - şeful apărării, şi-a făcut loc şi pe lista marcatorilor. Un gol frumos, care a „ucis” meciul. De atunci Steaua şi-a dat seama că nu are nicio şansă.
GAUCHO - calităţile fizice, jocul aerian şi spiritul de luptător l-au făcut să se acomodeze rapid la echipă. Bunicel la Cluj, dar mult mai bun în Ghencea.
C. IONESCU - şi-a făcut datoria. L-a schimbat la pauză pe Burdujan, apoi l-a anihilat total şi pe Nicoliţă, intrat ca salvator al Stelei. Modest, chiar dacă nu a mai fost titular şi a intrat doar datorită suspendării lui Williams, Cristi a dovedit că e un jucător pe care te poţi baza.
VIVEIROS - argint viu pe partea dreaptă, a iniţiat multe acţiuni terminate cu centrări periculoase sau pase utile cum s-a întâmplat la primul gol.
ILYEŞ - „creierul” sau „motorul” echipei, spuneţi cum vreţi, Robert a controlat mijlocul terenului. Ţine bine balonul, scoate fault când e cazul, pasează bine. La 37 de ani, chiar dacă, sincer, nu ne număram printre fanii săi, la cum joacă, începem să-i regretăm vârsta.
CRISTESCU - marchează rar, dar când o face, înscrie goluri de pus în ramă. Pe lângă gol, chiar a reuşit o partidă excelentă. Prezent în joc, a căutat mingea, care când a ajuns la el i-a găsit cele mai bune întrebuinţări, fie pasând corect, fie înscriind ca marii fotbalişti. Hai să-l vedem şi cu Vasluiul.
TOLOZA - cel mai ingrat post din echipă, muncitorul, truditorul, cel