Scriitoare, traducătoare, alpinistă şi o mare feministă: o prinţesă!
Elena Ghica, viitoarea Dora D’Istria, fiică a marelui ban Dimitrie Ghica, s-a născut la 3 februarie 1828, iar „biografii săi sunt de acord în a descrie inteligenţa sa superioară şi graţiile care o făceau să fie un preţios ornament al curţei unchiului său Alexandru Ghica Vodă, care la 1834 succedase la domnia lui Grigorie IV”, spune Bartolomeo Cecchetti în „Viaţa şi operele Principesei Elena Ghica – Koltzoff – Massalski – Dora D’Istria”. „Inteligenţă superioară, lipsită de prejudecăţi, în primele sale studii nu se potrivi cu împiedicările pedante ale metodei, ci o întrecu, învingând în curând pe magistri săi. Pe când gimnastica ilumina senina frumuseţe a acelor forme cu aureola forţei, mintea sa se înălţa de la regulele gramaticale la simţul intim şi la meritele mai ascunse ale scriitorilor, în istorie recurgea la izvoare, şi cunoştea în perfecţiune nouă limbi, putând astfel să aprecieze şi să guste cele mai bune opere din literatura antică şi modernă.
La cunoştinţele sale serioase se adaugă şi dezvoltarea imaginaţiunei, şi călătoriile sale erau pentru dânsa o ocaziune pentru observaţiuni adânci şi folositoare.(...) La 15 ani ea fu în stare să traducă «Iliada». Puţin după împlinirea vârstei de cinci ani ea fusese iniţiată în limbile latină, greacă modernă, germană, engleză, italiană. Cultiva poezia, musica; mânuia armele, şi tare în a înnota, putu să scape pe institutoarea surorei sale mai mari, aruncându-se într-o noapte întunecoasă într-un lac de lângă Moscova.
Asemenea Rusia şi Grecia o salutară ca perfectă şi neobosită călăreţă”. „În 1855, aproape normal pentru ea, face o ascensiune pe vârful Moench (4.108 m altitudine), din Elveţia, ea fiind prima româncă vitează care face o ascensiune în Alpi.” „Din Rusia în Elveţia, de la soci
