Scriitoare, traducătoare, alpi­nistă şi o mare feministă: o prinţesă!

Elena Ghica, vii­toarea Dora D’Istria, fii­că a marelui ban Di­mitrie Ghica, s-a născut la 3 februarie 1828, iar „biografii săi sunt de acord în a descrie inteligenţa sa superioară şi gra­ţiile care o făceau să fie un preţios or­nament al curţei un­chiu­lui său Alexandru Ghica Vodă, care la 1834 succedase la domnia lui Grigorie IV”, spune Barto­lo­meo Cecchetti în „Via­ţa şi operele Prin­cipesei Elena Ghica – Koltzoff – Massalski – Dora D’Istria”. „In­­teligenţă superioară, lipsită de pre­ju­decăţi, în primele sale studii nu se po­trivi cu împiedicările pedante ale me­todei, ci o întrecu, învingând în cu­rând pe magistri săi. Pe când gimnastica ilumina senina frumuseţe a ace­lor forme cu aureola forţei, mintea sa se înălţa de la regulele gramaticale la simţul intim şi la meritele mai as­cun­se ale scriitorilor, în istorie re­cur­gea la izvoare, şi cunoştea în per­fec­ţi­u­ne nouă limbi, putând astfel să ap­re­cieze şi să guste cele mai bune ope­re din lite­ratura antică şi modernă.

La cunoştinţele sale serioase se adaugă şi dezvoltarea imaginaţiunei, şi c­ă­lă­toriile sale erau pentru dânsa o oca­ziune pentru observaţiuni adânci şi folositoare.(...) La 15 ani ea fu în stare să traducă «Iliada». Puţin după îm­pli­nirea vârstei de cinci ani ea fusese iniţiată în limbi­le latină, greacă modernă, germană, engleză, italiană. Cultiva poezia, musica; mâ­nuia armele, şi tare în a înnota, putu să scape pe institutoarea ­su­ro­rei sale mai mari, arun­cându-se într-o noapte întunecoasă într-un lac de lângă Moscova.

Ase­menea Rusia şi Grecia o salutară ca perfectă şi ne­obosită călăreţă”. „În 1855, aproape normal pentru ea, face o ascensiune pe vârful Moench (4.108 m altitudine), din Elveţia, ea fiind prima ro­mâncă vitează care face o ascensiune în Alpi.” „Din Rusia în El­veţia, de la soci